Ion Caramitru, director TNB si cel care semneaza regia spectacolului, isi doreste prin aceasta premiera "o piesa de teatru cu personaje vii, adevarate, miscandu-se in lumea lor reala ca si cum ar respira alaturi de cei care le urmaresc atent din sala". "Toti fiii mei" creste in intensitate pe parcurs, mai ales in partea a doua, iar Victor Rebengiuc (interpretul lui Joe Keller) si Sanda Toma (Kate Keller) fac un cuplu exceptional, care, ce-i drept, ii cam pun in umbra pe restul actorilor. Oricum este de admirat initiativa lui Caramitru de a distribui in restul rolurilor actori tineri. "Toti fiii mei" a fost scrisa de Arthur Miller in '47, vrand prin acest text sa atraga atentia asupra parvenitilor, a imbogatitilor peste noapte in perioada de dupa razboi, chiar peste cadavrele eroilor. Dar este mai ales o piesa despre negare: a faptului ca unul dintre fii a murit, a asumarii raspunderii, chiar si a sentimentului de dragoste. Joe, un industrias puternic, pentru a le asigura un viitor imbelsugat copiilor, furnizeaza armatei, in timpul razboiului, componente de avion defecte fapt care duce, implicit, la moartea a 21 de piloti. Sotia, Kate, refuza sa accepte moartea unuia dintre fii, dat disparut intr-o misiune in timpul razboiului, iar explicatia acesteia este: "Daca el este mort, atunci inseamna ca tu esti cel...". Dar Joe n-o lasa sa termine, negand orice greseala si refuzand sa accepte ideea ca fiul lor ar fi putut pilota unul dintre acele avioane. Chiar si pentru inculti In tot acest joc al decaderii moralitatii umane, singurul care-si pastreaza integritatea este Chris, celalalt fiu al familiei Keller. Acesta isi doreste sa cunoasca adevarul, dar oare va fi capabil sa faca ceea ce este necesar atunci cand il va afla, ramanand consecvent pana la final? Pana la urma, cel care a inteles totul este fiul decedat, care a lasat o scrisoare chiar in ziua mortii prin care explica: "Imi este rusine. Voi fi dat disparut intr-o misiune. Te-as ucide (pe Joe Keller - n.r.)". Tatal, in sfarsit, pricepe: cei 21 de piloti decedati erau de fapt, toti, fiii lui. Si pleaca pentru a indeplini ceea ce trebuia facut si nimeni nu a avut curajul. Arthur Miller a vrut sa scrie o piesa rationala si "sa povestesc aceasta intamplare facand-o cat mai usor de inteles, chiar de catre un spectator incult." Piesa este in stransa conexiune cu viziunea ulterioara a scriitorului: "Daca te plangi ca oamenii sunt im�puscati pe strada, ca nu exista comunicare sau respon�sabilitate sociala, de cresterea violentei vietii cotidiene, cu care oamenii au ajuns sa se obisnuiasca, si de dezu�manizarea sentimentelor, atunci dezvoltarea ultima pe un nivel de organizare sociala este lagarul de concentrare, expresia finala a izolarii umane si ultima ei consecinta." Urmatoarele reprezentatii ale piesei sunt pe 25, 26 septembrie si 2, 3 octombrie.

Cristina Spiridon - cristina.spiridon@ziua.ro