O noua reprezentatie: maine (orele 19.00), totodata a patra iesire la rampa de la deschiderea stagiunii, la Teatrul Metropolis. ll De ce isi suprima Tarelkin libertatea pentru ca mai apoi sa nu-si mai poata sustine propria identitate? Este un paradox foarte interesant. Vorbim de doua tipuri de libertate. Libertatea interioara a individului care se bazeaza pe speranta, pe visuri si libertatea exterioara care din pacate nu ne apartine. Apartine altora care asa cum spune si monologul: "cei puternici ii asupresc pe cei slabi, cei bogati ii umilesc pe cei saraci". Poate de aici si conditia foarte frumoasa a acestui personaj, Tarelkin. Faptul ca un om vrea sa existe si la un moment dat sistemul il face una cu pamantul. ll Cum putem supravietui unui sistem birocratic monstruos in care banul pare a fi singura salvare? Sa invatam sa iubim. Pana la urma este un indemn crestinesc, "iubeste-ti aproa�pele". Monologul final spune foarte multe despre conditia umana: "lumea asta stramba". Drept pentru care cred ca sin�gura solutie ca sa faci fata sistemului este sa-ti creezi modele, dar nu false. Iar criza noastra este ca nu avem mo�dele sau ca modelele sunt gresite. ll Imposibilitatea omului de a-si descifra sensul existentei civice duce la dezintegrarea relatiilor interumane? Da, duce la o disolutie. Ajungem sa nu ne mai cunoastem, ci pur si simplu sa ne interpretam unii pe ceilalti, punandu-ne etichete. Ala e prost, ala e un fraier, ala e genial etc. Fara a mai avea curiozitatea reala, aceea de a mai sta la o cafea, de a comunica unul cu celalalt. Cred ca teatrul si arta dau aceasta sansa, a comunicarii. Actorul cultiva frumosul din noi. Prin muzica lui, el te indeamna sa cultivi frumosul. Si cred ca singura sansa este sa cultivam frumosul din noi. ll Tarelkin ii multumeste soartei si o blesteama deopotriva... Asa este. Traim intr-o lume absurda. Absurdul insemnand paradoxul. Ade�seori ne dorim ceva, si poate asta este si marea lupta pe care o ducem cu noi insine, si obtinem sau ni se intampla altceva. Cine-i de vina? Nu stiu. Este un mare semn de intrebare. Dar poate asta este si provocarea vietii. ll Este greu sa gasim raspunsuri. Poate chiar inutil. Poate asta era indemnul cel mai frumos pe care ni-l dadea Petre Tutea "spre a trai fiecare zi care iti este facuta cadou, ca pe ultima". O sa va intreb de cand n-ati mai fost in gradina botanica. Eu acolo am invatat sa dansez, licean fiind. Dar n-am mai fost pe acolo de atunci. E pacat. De aceea cred ca lucrurile firesti, normale se afla la indemana noastra. Conditia este sa nu ne mai lasam ispititi de argint, si sa cautam aurul din noi. Eu cred ca nu e totul pierdut. Si numai pentru simplul fapt ca omul simte si ii e dat sentimentul iubirii, acesta il salveaza.

Adriana VASILIU - adriana.vasiliu@ziua.ro