Hai sa ne imaginam - "prin abstract", vorba lui Nico�lae Ceausescu, care nu suporta cuvantul "absurd" - ca in doi-trei ani Romania va deveni o tara cu adevarat euro�peana, la standardele cele mai inalte ale batra�nului continent; ca in munca vom avea eficienta si harnicia nemtilor, in administra�tie ordinea si rigoarea austro-ungara (ceva-ceva din ea s-a mai pastrat in Tran�sil�vania); ca in agricultura ne vom ridica la nivelul fermelor franceze; ca in tu��ri�sm vom sti sa atragem - fiind�ca, slava Domnului, am avea cu ce! - sute de mii de vizitatori, cum fac grecii, ita�lienii, croatii; ca am rezolva problemele minoritarilor; ca, asa cum merita, spiritua�litatea noastra, cu formele ei culturale si stiintifice, ar fi in fine cunoscuta si apreciata peste tot in lume s.a.m.d., s.a.m.d. Pe scurt, ca produ�sele noastre, indife�rent din ce domeniu, ar intra intr-o reala concurenta cu cele de aiurea, ba chiar le-ar putea surclasa.
Sigur, in stadiul actual si la cum merg lucrurile la noi, e o utopie sa-ti ima�gi�nezi asa ceva. Insa imi vine in minte o intrebare: daca utopia asta s-ar transforma in realitate, draga de Europa care ne pune mereu - poate pe buna dreptate - la colt, ar fi multumita? Ar jubila ea daca, de pilda, Romania si Polonia, state din Est cu o popu�latie semnificativa in structura demografica europeana, ar deveni cu adeva�rat puternice? Pe mine ma enerveaza ca in mass-media din Occident 95% din stirile privind Romania - atunci cand se scrie ceva! - sunt negative. Chiar nimic sa fie bun in tara asta? Nu cumva aceasta postura de Cenusa�reasa a Europei e premeditata si ne-a fost rezervata din start in cancelariile vestice? O Cenusareasa care a plecat de la bal cu pantofior cu tot.
Am pus si eu o intrebare, n-am dat cu paru'...