Eugen SIMION, eugen.simion@ziua.ro 

Profesorul Nicolae Noica, fost ministru - si, trebuie spus, un ministru care se tine de cuvant si, in relatiile publice, se poarta civilizat - publica o genealogie insotita de o mica istorie a "neamului Noica", pornind de la incercarea facuta de un alt descendent al Noi�cu�lestilor, Emanuel Vaca�reanu, care, cu o suta de ani in urma, a intocmit arbo�rele genealogic al familiei. Un studiu ramas in manuscris. Autorul de acum reia aceasta schita, o completeaza si-o aduce pana in zilele noastre. O istorie de familie, in felul ei, fascinanta. Cautam in ea, bineinteles, ramura filosofului Constantin (Dinu) Noica, fiul lui Grigore Noica (1880-1946) si nepotul lui Iacovache Noica (1828-1890) - negustor si, apoi, agricultor in zona Alexandriei. Acesta a avut, din doua casatorii, 17 copii (13 dintre ei cu Maria Cancea, a doua sotie a aprigului Iacovache). Grigore, tatal filosofului, este al 11-lea nascut - daca numaratoarea mea este buna si daca nu ma ratacesc in aceasta padure de bunici si strabunici, frati, surori, cumnati, nepoti - in familia lui Iacovache, mort tanar (la 46 de ani), la Viena, in drum spre Paris. Daca ar fi trait, ar fi avut, posibil, si alti descendenti. Asta daca tinem seama numai de o singura ramura (cea barbateasca) pentru ca, dinspre partea bunicilor materni, filosoful are, tot asa, o ascendenta laborioasa si labirintica. Ma uit pe hartile facute de profesorul Nicolae Noica si pe datele biografice pe care le da despre acesti inaintasi: mai toti sunt oameni cu stare, buni gospodari, comersanti intreprinzatori, profesori, diplomati, deputati, prefecti, primari, medici, ingineri, militari de cariera... O padure de profesiuni si de neamuri venite din sud (aromani, greci?) si grupate pe la inceputul secolului al XIX-lea, aici, in Campia Dunarii. A doua generatie este deja bine scolita. Grigore Noica (tatal filosofului) face studii de agronomie la G�tingen si, revenit in tara, ia in arenda mosia Nanov, apoi cumpara mosiile Vitanesti si Blajesti. Voia sa faca agricultura moderna si s-a remarcat, in epoca, prin conferintele tinute in cadrul Societatii Centrale de Agricultura, cum ar fi aceea (18 dec. 1930) "Despre seceta si masurile de combatere". Nicolae Noica - de la care iau toate aceste informatii - ne spune ca tatal filosofului scria si prin gazetele judetului articole de specialitate si, in viata de toate zilele, era pasionat de vanatoare si calarie. A facut, ca multi din familie, politica liberala, ajungand intr-un rand senator. In 1905, se casatoreste cu Clementa (Florica) Casassovici (n. 1885) fiica generalului dr. Haralambie Casassovici. Urmase "Notre Dame de Sion" si facuse studii de pian. Este o fire melancolica si-i place sa citeasca, spun cei care au cunoscut-o, pe Seneca, pe Cicero si pe moralistii francezi. Grigore si Clementa Noica au avut trei copii (Grigorita, Adina si Constantin). Grigorita (n. 1906) era, la maturitate, un barbat frumos, ii placea vanatoarea si juca rugby. Urmase medicina si in 1932 moare de septicemie. Adina (n. 1908) s-a casatorit cu un tanar bogat (proprietati petrolifere), Costica Cernescu, mort in al doilea razboi mondial... In fine, Constantin (Dinu), care, dupa ce face Facultatea de litere si filosofie (1928-1931), frecventeaza timp de un an cursurile Facultatii de matematica. Face parte din grupul "Criterion" si, in 1938, primeste o bursa in Franta pentru a-si pregati doctoratul. Publicase deja, pe langa alte studii, Mathesis sau bucuriile simple (1934) si De Caelo (1937), care-l recomanda, in spatiul generatiei tinere, ca filosof al fiintei. Criticii literari din epoca vad in el un "sofist" si nu-i acorda mari sanse.