Sorin ROSCA STANESCU - rosca@ziua.ro 

Inainte ca cercul sa se inchida si ca presa sa produca ultimele probe care leaga, intr-o structura coerenta, piesele unui intreg puzzle, cred ca sunt utile cateva precizari. Legate de motivele care l-au determinat pe seful statului roman sa se puna in situatia de a fi silit sa dea raspunsuri la intrebari extrem de grave. Si de a incerca sa spulbere suspiciuni mari care conduc la ideea ca presedintele acestei tari atenteaza, din prea multa lacomie, la siguranta nationala. Dirijand o intreaga organizatie in acest sens. Pe vremea cand Traian Basescu era simplu capitan de nava si, mai tarziu, cand a fost seful agentiei Navrom de la Anvers, Romania se numara printre cei mai importanti playeri din lume in afacerile cu armament. Daca imi amintesc bine, eram pe locul cinci. Castiguri uriase intrau in bugetul statului. Inca de pe atunci, Romania participa insa nu numai la comertul cu arme, ci si la traficarea acestora in zone fierbinti ale planetei. Ofiterii acoperiti, care devenisera specialisti in acest domeniu, isi confectionasera un argument forte pentru ca moralmente sa se sustraga acuzatiei ca sunt negustori ai mortii ori ca se fac complici cu statul roman, atunci cand se incalca embargoul instituit de Natiunile Unite intr-o tara sau alta. Pretextul era afacerea Iran-Contras, care starnise un urias scandal in Statele Unite si in intreaga lume. Pe de-o parte, America convinsese ONU sa instituie un embargou asupra vanzarilor de armament catre insurgentii iranieni, pe de alta parte, institutii ale statului american pusesera la cale sau se facusera complice unor operatiuni de trafic de armament. Iar soldatii americani mureau, loviti fiind cu arme americane. A fost una dintre putinele operatiuni de acest fel descoperite. Deci, sub acest semn al cinismului, ofiterii nostri acoperiti faceau bani atat din comertul, cat si din traficul cu arme, in beneficiul statului comunist. Cele mai multe transporturi de acest fel erau facute pe mare. Armamentul si munitia erau transportate in containere pe care, evident, scria altceva, inclusiv in ceea ce priveste localitatea de destinatie. Iar aceste containere erau amestecate printre cele cu marfa obisnuita. In acest spirit a trait si a muncit Traian Basescu. Ulterior, cat a fost ministru al Transporturilor, de patru ori, el nu a fost, desigur, strain de operatiunile de acest fel facute pe aeronave, nu numai pe vapoare, si in care actionau aceiasi ofiteri acoperiti, de asta data mai putin in beneficiul statului si mai mult in beneficiul lor. Basescu nu a fost strain nici de beneficiile uriase realizate pe aceasta cale. Ajuns presedinte, putea el sa uite toate aceste fantome ale trecutului? Nimeni nu se va multumi cu un raspuns de genul "nu am facut nimic, sunt simple aberatii lansate de tonomate". Sau un raspuns in sensul ca "un grup de interese nelegitim, din care fac parte moguli de presa, lideri de partide, oameni de afaceri, lovind in presedinte, atenteaza la siguranta nationala". Nu, domnule Traian Basescu, nu iesiti din asa ceva prea usor! Va trebui sa oferiti opiniei publice interne si externe mult mai multe raspunsuri decat va imaginati. Si nu va veti putea sustrage! Si nici ascunde in spatele implicarii fratelui Mircea!