In rest, cum pe nimeni nu mai intereseaza absolut nimic decat cumulul de daune pe care-l poate provoca adversarului cu care indeplineste perversiunea publica a actului de guvernare, Romania asista neputincioasa si complet defazata, la spectacolul grotesc al unei puteri care se face ca exista. Numai se face, numai se preface, pentru ca realitatea arata ca fondul actului de guvernare nu mai urmeaza niciun fel de alta logica decat a santajului cu scosul sau plecatul de la putere si cu fluturarea constanta a unei crize politice inaintea momentului alegerilor prezidentiale. In realitate, bolnavi fiind de putere, nici unul dintre parteneri nu se gandeste in mod serios sa paraseasca fotoliile de care este legat dreptul de semnatura pentru multiplele smenuri pe care nu le mai pot ignora pana si cei de la Bruxelles, altfel relativ indiferenti de ce se mai petrece prin fascinant de atipica Romanie. Problema ar trebui sa fie a lor, ei sa se spele pe cap cu aliantele pe care le tes pe fata si urile pe care le impletesc in dosul ferestrelor tinute larg deschise ca sa vada lumea cat de urat se poarta prietenii intre ei. Numai ca, din nefericire pentru Romania, problemele pe care le au ei la impartitul cascavalului se translateaza in viata noastra de fiecare zi. Legi care se schimba intr-un ritm frenetic, se asuma sau nu, sunt date spre consultare sau nu, formal macar, unor reprezentanti ai societatii civile care demult au incetat sa mai fie voci reprezentative, fie numai la nivelul sindicatelor si patronatelor. Mai departe, toate astea se duc inspre cetatenii romaniei, valabili in gandirea perversa a politicienilor doar ca masa depunatoare de voturi, ca un fel de suvoi neintrerupt de stiri care provoaca panica si nesiguranta sociala. Dupa asta, nu putem decat sa asistam, spectatori avertizati dar totalmente impotenti, la semanarea cu o suverana si definitiva inconstienta, a grauntelor a ceea ce devine deja o nemultumire sociala generalizata. Anuntata prin ridicarea constanta a nivelului de violenta comportamentala care marcheaza acum societatea romaneasca. Violenta care a depasit demult injuraturile stufoase ale soferilor in trafic si se intinde ca o cangrena cu tot mai multe excrescente neobisnuite la un popor caracterizat drept pasnic si rabdator. Pana unde se va merge? Cat de repede poate evolua starea de nemultumire a oamenilor si in ce conditii se poate ea transforma in scenariul unei revolte sociale? Foarte greu de raspuns, caci Romania nu a produs inca o evaluare macar sumara a efectelor sociale reale ale crizei si masurile sugerate de Guvernul Boc par sa nu dea niciun fel de rezultat. Fireste, in afara concedierilor, micsorarilor de salarii sau a timpului de lucru. Acesta este contextul in care Presedintele Basescu, neincrezator de acum in orice previziune economica, marseaza doar pe baza flerului propriu si al intelepciunii triadei de taina Boc-Videanu-Pogea. Poate sa fie o solutie. Dar, la fel de bine, se poate sa alunecam mai departe in haos, de data asta fara speranta de a mai contracta rapid vreun alt imprumut intern sau extern pentru plata utilitatilor neplacute: salarii si pensii. Dar ce mai conteaza asta cand, in orice moment, poti produce o conferinta de presa senzationala, cea care, dupa cum se vede, este si s-ar putea sa ramana felul preferat de mancare al romanilor imbolnaviti definitiv de perversiunea guvernului urii reciproce?

Cristian UNTEANU - bs801401@skynet.be