Asa cum spunea regizorul intr-un interviu, acest spectacol ne-a oferit "o seara pe care nu o vom uita prea curand". Totul este bine conturat, evolutiile actoricesti se imbina perfect cu muzica, costumele surprind, decorurile se schimba la fiecare act. Bineinteles de cel mai mare succes s-au bucurat interpretele tenorului Franco Farina (Otello), a baritonului Alberto Gazale (Jago) si a frumoasei si gingase soprane Carmen Gurban (Desdemona). Dar la acelasi standard s-au ridicat si Liliana Neicu (Emilia), Sorin Lupu (Cassio) si Florin Pop (Roderigo), care impreuna au format o echipa pe scena. Iar Corul si Orchestra din Cluj-Napoca au fost parca indrumati de o bagheta de aur sub conducerea lui Miguel Gomez Martinez. Valentin Codoiu, prin scenografia realizata a dat spectacolului o noua viziune. Daca la inceput ai senzatia ca ai nimerit intr-un film SF vechi datorita costumelor si proiectiilor, pe parcurs decorurile iti dau senzatia de derulare inapoi a anilor. De la radarul unui vas, mare involburata se trece la un clar de luna romantic, la ploi, vitralii si ziduri medievale. Momentul culminant al operei, care a atras uralele si aplauzele publicului chiar in timpul actului, a fost cand Desdemona, chinuita de presentimentul mortii apropiate spune rugaciunea, o parafrazare libera dupa textul "Ave Maria". In piesa lui Shakes�peare nu exista rugaciunea, dar asa cum spunea Mihai Maniutiu, "in <<Otello>> de Verdi conflictul fundamental e de ordin religios". Atrag de asemenea dueturile dintre Otello si Desdemona, aparte fiind cel de dragoste, care incheie actul I. Este vorba despre "motivul sarutului", care la inceput revarsa fericire, dar la sfarsitul operei revine intr-un cadru tragic, cand Otello se prabuseste muribund. (C.S.P.)