Eugen SIMION, eugen.simion@ziua.ro 

Prezint azi o carte atipica. Nu-i nici autobiografie, nici jurnal intim, nici o naratiune memorialistica. Cateva din toate si, in plus, o nota de lirism si putin comentariu livresc. O autofictiune, in fapt, in care este vorba de o sinucidere (sinuciderea misterioasa a mamei!), de violentele istoriei in nordul Transilvaniei in timpul celui de al Doilea Raz�boi Mondial, de o copila�rie cand frumoasa, cand plina de atrocitati, in fine, e vorba mai ales de biografia unei femei simple, tacute, curajoase, care trece prin violentele istoriei fara sa-si piarda cumpatul si moralitatea. Sau, mai exact, isi pierde cumpatul o singura data in viata: atunci cand, din motive necunoscute, se decide sa-si puna capat vietii. Nu anunta pe nimeni, nu da semne de dezechilibru psihic, pleaca - pe scurt - din lume asa cum traise: in tacere, cu modestie, cu o imensa, totusi, vointa... De ce? Autoarea acestei confesiuni, Ileana Ioanid - sociolog, politolog, poet - nu vrea sa elucideze cazul, vrea doar sa-l povesteasca, povestindu-si propria viata. Caci mama care se sinucide este chiar mama ei. O face in stilul pe care l-am anuntat: cu aceeasi discretie, cu o afectiune controlata, in fine, cu un efort - pe care il apreciez mult - de a fi obiectiva atunci cand prezinta istoria comunitatii evreiesti din Oradea dupa Dictatul de la Viena. Este lucida, corecta, neparti�nitoare, in genere, cand vorbeste despre lumea romaneasca din Transilvania in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial... Scena care prezinta fuga taranilor ro�mani din calea armatei horthyste este impresio�nanta. La fel, imaginea dezertorilor spanzurati de jandarmii unguri sau aceea care infatiseaza deportarea evreilor din Oradea... Scene atroce... Crescuta in ghetoul evreo-maghiar, mama - zice naratoarea acestui remarcabil eseu confesiv ("Ca o unda - ca o umbra. Despre o sinucidere", Editura Eminescu, 2009) - nu vorbea romaneste. Fuge tot timpul de violente si are parte de ele. Nu participa, dupa Dictatul de la Viena, "la delirul patriotic maghiar" si incearca sa se inteleaga cu toti. Iubeste, este tradata, naste si isi creste copiii, munceste din greu, e parasita de un barbat frumos si fugitiv, nu se plange si merge mai departe. "Traia cu o imensa uimire in lume" - spune, acum, fiica ei - naratoarea si autoarea autofictiunii. Aceasta uimire n-o impiedica, in final, sa se sinucida. De ce? Orice sinucidere este, in fond, misterioasa. Nu-i un act de eroism, nu-i nici o obscenitate, scrie Ileana Ioanid, si are dreptate. Dar ce este, atunci? In mod sigur: un act tragic pe care este inutil sa-l pui in concepte. Ii cunoaste resorturile intime doar cel care si-l asuma si-l comenteaza uneori filosofii. Camus e de parere ca sinuciderea este o problema cu adevarat serioasa. A o judeca, scrie el in "Mitul lui Sisif", este a raspunde la chestiunea fundamentala a filosofiei... Dar tot el recunoaste ca sinuciderea este, la indemana omului revoltat, un act de sfidare a absurdului existentei. Dar cei care traiesc in preajma acestui gest de sfidare a absurdului, ei ce sansa au sa inteleaga?... Au, oricum, sansa sa se confeseze. Este ceea ce face Ileana Ioanid, reusind sa fixeze portretul unei mame care incearca sa treaca, tacut si omenos, prin salbaticiile istoriei. Reuseste pana la un punct, dupa care iese voluntar din lume printr-un act tragic si incomprehensibil.