Eugen SIMION, eugen.simion@ziua.ro 

Zilele trecute a avut loc la Putna al treilea colocviu dedicat amintirii profesoarei Zoe Dumi�trescu-Busulenga, cunoscuta in ultimii ei ani de viata sub numele de Maica Benedicta. Se retrasese, cum se stie, la Manastirea Agapia si, simtindu-si sfarsitul, a cerut sa fie inmorman�tata la Manastirea Putna. Ceea ce s-a si petrecut. Azi mormantul Maicii Benedicta se afla, inconjurat de brazi, intr-un colt din cimitirul manastirii... Colocviul, organizat de Acad. Dan Haulica, arhimandritul Melchisedec Velnic - staretul manastirii si Teodora Stanciu de la Radio Romania Cultural, a avut anul acesta ca tema principala "In cautarea absolutului. Eminescu". Au participat scriitori, teologi, actori, pictori, istorici veniti din toate provinciile locuite de romani, inclusiv din zona Cernautilor. Pare bizara o asemenea reuniune in care religia se intalneste cu literatura si istoria intr-o vreme in care la Bucuresti lupta politica este in toi si, in numele corectitudinii politice, toate miturile sunt atacate si tot ce misca in tara aceasta ramasa de izbeliste este pus in discutie. Discutia inseamna, in acest caz, nu ceea ce asteptam noi (o dezbatere civilizata in care sa invinga ideile bune si argumentele cele mai credibile), ci ceea ce citim zilnic prin gazete si auzim si vedem seara de seara la televiziune: declaratii belicoase, injurii, fraze incendiare si mitocanesti care sunt combatute numaidecat cu alte fraze incendiare si de o mitocanie mai artagoasa si mai colorata. Un veritabil balamuc de provincie dintr-o Balcanie parasita, dupa cat se pare, de Dumnezeu. Ei bine, in aceasta atmosfera irespirabila si umilitoare pentru spirit, in nordul tarii, intr-o manastire, se aduna o mana de oameni sa discute despre Eminescu. Mircia Dumitrescu a prezentat, in amanunt, modul in care a reconstituit si tiparit in facsimil manuscrisele lui Eminescu, raspunzand astfel celor care, nepricepand sau nevrand sa priceapa, vorbesc de inutilitatea acestui proiect si reclama la DNA pe cei care l-au realizat... Prostie sau nemernicia de care vorbea Noica? Trecem. In colocviul de la Putna (foarte reusit, dupa gustul meu, de o buna calitate intelectuala si de o admirabila tinuta morala) s-a discutat, apoi, despre "reperul Eminescu in literatura romana", despre "Eminescu si identitatea nationala" sau despre "Eminescu si Noica", "Eminescu si Slavici", "Eminescu in destinul lui G. Calinescu". Au fost si alte interventii, n-am putut asista la toate, dar despre acelea pe care le-am putut urmari pot spune ca erau serioase si aratau o inspirata imaginatie a ideilor. Alex. Zub a definit, de pilda, corect conceptul de identitate nationala in gandirea politica si filosofica a poetului, dand deoparte interpretarile aberante ale detractorilor si zelatorilor lui Eminescu, deopotriva de false si nocive. P.S.: Apropo de delatorii si zelatorii lui Eminescu: citesc cu stupefactie in "Cultura" (27 august a.c.) un articol semnat de Bogdan Duca in care se vorbeste de "nationalismul antisemit de tip eminesciano-cuzisto-gogisto-legionar", de "ineptiile politice" si de "antisemitismul mizer al unor mari autori". Nu stiu la ce autori mari se refera autorul, dar citarea lui Eminescu alaturi de A. C. Cuza si legionari, ca ideolog al nationalismului antisemit, mi se pare nu numai un neadevar si o necuviinta, dar si o imensa gafa intelectuala...