Serban ORESCU 

Presedintele de onoare al PNTCD, domnul Ion Diaconescu, a implinit deunazi varsta venerabila de 92 de ani... Cu acest prilej, domnia sa i-a indemnat pe cei care inca mai cred in PNTCD "sa nu lase partidul din mana", citand cuvintele lui Iuliu Maniu, ilustrul lider istoric al partidului. In acest context, se pune din nou intrebarea: "de ce se afla acest partid in agonie"? Sa-i dam cuvantul lui Tom Gallagher, eminent istoric britanic al Romaniei de dupa 1989.... Cand in 1996, Conventia Democratica (CDR) a venit la carma ca "umbrela", reunind 18 formatiuni politice, PNTCD s-a aflat la comanda. Conventia avea un mesaj coerent cu idei clare: proprietate, anticomunism, cinste, incoruptibilitate. Opozitia a milioane de cetateni, beneficiari ai egalitarismului comunist, fata de capitalism se atenua. Muncitorii, care in alegerile din 1990 protestasera contra partidelor istorice, se aratau deceptionati de regimul Iliescu si sensibili la "Contractul cu Romania", aflat in centrul propagandei electorale a CDR, care promitea ca in urmatoarele 200 de zile viata diferitelor categorii de cetateni se va imbunatati. "Contractul cu Romania" modifica imaginea unui CDR revansard, gata sa intoarca ceasul istoriei acolo unde se oprise in 1945. Promisiunea ca 15 000 de specialisti, ale caror talente fusesera neglijate de catre Partidul Democratiei Socialiste, vor fi promovati in posturi importante spre a demara un proces de refacere a tarii, in special in economie, era seducatoare, mai ales pentru tineret; ea servea lui Emil Constantinescu drept slogan, un om invatat, lansat in viata publica de Alianta Civica, a carui statura nu incetase sa creasca dupa 1992, fost invatacel al lui Corneliu Coposu... Evenimentele internationale favorizau o schimbare radicala in Romania, mai ales interventia americana pentru a se pune capat razboiului din Bosnia - o lovitura administrata regimului national comunist al lui Slobodan Milosevici, din Iugoslavia - de pe urma careia acesta nu s-a mai refacut (regim cu care Ion Iliescu pastra o discreta alianta...). Ca urmare a implicarii Occidentului in sud-estul Europei, puterea parea sa alunece in aceasta parte a Europei din mainile fostilor comunisti intr-un mediu neopolitic instabil. Un lucru nu trebuia insa Constantinescu sa piarda din vedere... De fapt, puterea fusese pierduta de PDSR (partidul lui Iliescu), dar nu neaparat castigata de el, recte de Conventia Democratica cu PNTCD in frunte... Ca urmare, din cauza infrangerilor partiale in alegeri, CDR s-a vazut, din capul locului, silita la un compromis cu Partidul Democrat, condus de domnul Petre Roman, format in mare parte din tineri membri ai fostei nomenclaturi comuniste, sensibili la reformele gorbacioviste. Tara s-a indepartat ani de zile de modelul occidental, trebuie spus si subliniat: cu aprobarea poporului roman prin repetate alegeri. Cine poarta, deci, vina istorica a marasmului prezent, pe langa care greselile taranistilor domnului Diaconescu imi par minore...?