Si nu doar romanii simt nevoia irepresibila de a se minuna de ce-i in curtea de-alaturi. Ajunsesem in autoservice nadusit, nervos... Constatatorul, ca la doctor: de cand am masina, ce boli a mai avut... La intrebarea ce-am schimbat la ea in zece ani, am zis intr-o doara, nu prea multe. Da, da... Scula!... Bateria e originala? Ca sa scap am spus da, desi o cumparasem cu un an in urma. Adica n-ati schimbat-o niciodatata? De ce m-as fi complicat? Am dat din cap, nu! ISi cheamA prietenul din partea cealalta a atelierului: Miroane, fa-te-ncoa, misca repede pana nu ma razgan�desc! Varta, zice, aratand cu mana in care tinea carpa plina de praf si ulei spre bateria mea. N-a schimbat-o de zece ani. Aaa?... Tu cand ai schimbat-o pe-a ta? Inchide gura ca intra musca! Zece ani, ba, fraiere! In jurul maSinii mele, cerc de curiosi. De-atata pipait, bateria prafuita, veche de zece ani, nu-i asa, arata ca noua. Am impartit carti de vizita. Am dat relatii de intretinere, iarna, vara, cand nu circul, dupa drum lung... la mare, la deal... Un roman. Varta era cuvAntul de ordine, transmis din gura in gura, de la schimbul unu la schimbul doi, de la barbati la cucoane, de la cucoane la rudele de pe mobil, copii, nemaipomenit, un pont, mai, luati-va Varta! Un singur cotestatar: mare branza! cu un alternator bun o ai pe viata... ASa se face cA nu mai cred In notorie�tate.

Nicolae Cristache, cristas@clicknet.ro