A interpretat de-a lungul timpului 193 de roluri, dintre care 160 principale si toate pe scandura Teatrului Natio�nal din Bucuresti (TNB). De curand a implinit 78 de ani si cu toate acestea "traieste pe scena si nu iese niciodata la pensie". Cam asa s-ar carac�teriza actorul Damian Crasmaru, care de curand "este unul dintre cei trei nebuni", alaturi de managerul Teatrului EU@UE si un finan�tator, deoarece a avut tupeul sa puna in scena un colaj de piese clasice si moder�ne cu studenti la actorie din anul I. "Atelierul de teatru", prezentat in week-end la Sala Rapsodia, a avut darul sa ne reaminteasca de dramaturgi renumiti precum Tudor Musa�tescu, Mihai Ignat, W. Sha�kespeare, Ivan Turgheniev, A.P. Ce�hov, etc. Actorul si pro�fe�sorul Damian Cras�maru a avut ama�bi�litatea de a ne oferi un scurt interviu des�pre ultima sa "ispra�va", dar si despre viata din culise. Putem vorbi de debutul dvs. in calitate de regizor? Nu. Eu am fost rugat acum 30 de ani de catre Radu Beligan sa fac regie si am avut impresia ca vrea sa ma scoata din scena si sa ma bage la Statul Major. Eu sunt propriul meu regizor ca actor. De obicei, regizorii sunt actori ratati, care nu au putut sa stea pe scena: este mai usor cu condeiul decat la baioneta sa scoti matele personajului. De ce ati pus in scena acest colaj de piese? A fost dorinta studentilor sa nu intrerupa exercitiul pentru teatru. M-au asteptat cu doua pancarte: "Vrem sa facem teatru" si "Noi nu vrem vacanta". Veti continua cu acest spectacol? De aceea l-am si facut. Finantatorul vrea sa duca in tara acest spectacol. Totul este daca pot sa-i trag pe studenti dupa mine, caci sunt o armata intreaga: 33. Asta costa enorm. Cred ca in ritmul acesta, sustinatorul financiar o sa falimenteze foarte repede, de altfel suntem in criza si falimentele sunt la moda. Cine nu da faliment pare suspect. Teatrul este in criza? Teatrul nu o sa fie niciodata in criza pentru ca este oglinda celor care vor sa se vada in el. Din pricina asta nici nu are sfarsit. Omul se tot schimba, publicul este altul de la un deceniu la altul, deci teatrul va avea intotdeauna material sa reprezinte noul om. Ce le lipseste studentilor? Punctualitatea in viata lor interioara. Cred ca teatrul se poate face de oricine si oricum, ceea ce nu este adevarat pentru ca pentru actorie trebuie sa renunti chiar la propria viata pentru a intra in vietile personajelor. A fost un avantaj ca nu sunteti singurul actor din familie? Noroc ca nu suntem prea multi, suntem doar doi, eu si sotia mea, Carmen Stanescu. Balamucul este in floare, dar nu ne certam, ne contrazicem. Dialogul tine oamenii unul langa altul. Actorii sunt ingeri care au pacatuit acolo sus si Dumnezeu i-a trimis sa faca penitenta. Atunci cand si-au terminat pacatele au fost luati inapoi. Am colegi de generatie care au murit cu mult inaintea mea. Probabil ca au fost mai putin vinovati. Dar daca ma ia acolo si Dumnezeu vrea sa ma mai trimita inapoi sa-mi mai dea o pedeapsa vreau s-o trimita si pe Carmen. Mai jucati doar in trei piese la TNB... Jucam 16 spectacole intr-o saptamana. La TNB acum este un anumit repertoriu asa-zis "revolu�tionar". Nu mai sunt piesele imperiale, nici nu mai este garnitura actoriceasca sa joace "Oedip", "Hamlet", "Othelo" sau "Lear". TNB a avut o scoala care nu mai este si a fost invadat de o serie intreaga de actori care n-ar fi trebuit sa calce niciodata acolo, poate doar in sala, ca spectatori. Proiecte de viitor... Voi incepe la Teatrul Metropolis o piesa, nu va spun ce, sa nu mi-o ia altcineva. Deja s-au cumparat costumele, s-au facut decoruruile, ramane sa venim si noi sa latram.

Cristina SPIRIDON