Este huiduit in aer si in aeroporturi pentru ca si transporturile aeriene au fost aduse la sapa de lemn si impinse, mai mult decat oricand, la periferia Europei. Iar huiduiala se propaga mai departe, in porturi si pe rutele fluviale, aflate si ele intr-un stadiu de decadere fara precedent. Oricum am incerca sa disipam ras�punderea, e la mintea cocosului ca principalul vinovat e Traian Basescu. Care, in plus, de cate ori a putut, in mod direct sau prin intermediul familiei sale, si-a bagat mana adanc in banul public. Fostii si actualii sai colegi de partid stiu mai bine decat adversarii sai politici cat de imoral este acest personaj cocotat, printr-o conjunctura, cu sprijinul vinovat al liberalilor, in cea mai inalta functie in stat. Si care, in ciuda afirmatiilor contrare, este decis sa se mai lipeasca o tura de fotoliul de la Cotroceni, pe care l-a ales in biroul defunctului Ceasescu si pe care Iliescu si Con�stantinescu, scuipandu-si in san, l-au tinut incuiat.
Dar Traian BAsescu este huiduit si afara. De catre romanii din Republica Moldova - carora le-a adus nenorocirea, prin Voronin - dar si de catre altii. Voi extinde acest demers - pentru a-l cunoaste mai bine pe Traian Basescu - si asupra prapadului pe care el l-a lasat in urma in politica externa a Romaniei, dincolo de Moldova. Iar cea mai elocventa istorie este cea a faimoasei axe Bucuresti - Washington - Londra, proiect pe care, inca de la lansare, l-a golit de orice continut si l-a umplut de ridicol.
La doar cAteva zile de la castigarea alegerilor - sa ne amintim, la limita si in conditii destul de discutabile - mahmur fiind, in zorii unei dimineti, Traian Basescu a acordat un interviu postului de radio BBC. Creand o stare de perplexitate atat in randul partenerilor europeni, cat si la Washington. Pe scurt, a afirmat ca, odata ajuns presedinte, va redeschide capitolele de negociere tocmai incheiate si semnate de catre Guvernul Nastase. Oficialii UE au ramas literalmente cu gura cascata. Si, imediat, noul sef al statului a lansat proiectul halucinant al unei axe politie Bucuresti - Londra - Washington. In numele statului roman, Presedintele incalca, astfel, cele mai elementare norme di�plomatice. In politica externa, atunci cand te guduri pe langa doua puteri globale, cum sunt Statele Unite si Marea Britanie, prudent este ca, in prealabil, sa obtii acordul lor. Care a fost rezultatul acestui demers? Guvernele celor doua state au privit Romania cu condes�cendenta. Jenate. Deranjate de neasteptata declaratie de dragoste si de supunere a sefului statului roman. Fara a respinge pe fata proiectul si, in acelasi timp, fara a-l tolera in fapt. Practic, nu s-au produs decat doua urmari, intr-un interval de aproape cinci ani. Prima este ca ne-am repezit, din prea mare servilism, sa trimitem trupe in Irak, fara a ne consulta cu partenerii europeni si deranjandu-i in mod vizibil pe acestia; a doua consecinta este o noua auto�capcana de tip Basescu. Agre�sivitatea irationala si contra�productiva fata de Moscova. Ambele consecinte ne-au costat scump. Iar daca, cumva, tonul ridicat fata de Putin a fost jucat, atunci mascarada ne costa si mai scump.
Acest editorial si urmatoarele pot fi accesate si comentate pe www.sroscas.ro.