Recent, E.S. Teodor Baconschi, ambasadorul nostru la Paris, afirma ca dincolo de "problema romilor", generand o intreaga campanie de presa, incheiata cu expulzarea celor fara capatai, exista "o comunitate romaneasca de buna calitate, care face o buna impresie. Mii de studenti, specialisti, profesori, avocati, informaticieni, arhitecti, medici"... De un binemeritat prestigiu se bucura, in special, scriitorii, artistii si ziaristii stabiliti la Paris in perioada comunista sau imediat dupa '89. Ma voi opri doar la cateva nume mai putin cunoscute si mediatizate in tara: Flavia Bujor, Anca Visdei si Alain Paruit. Prima a devenit celebra la 14 ani, dupa ce romanul sau "La prophetie des Pierres" ("Profetia pietrelor") a fost best-seller-ul Targului de Carte de la Frankfurt (2002), ulterior tradus in peste 10 tari si ecranizat pentru o casa de filme din Hollywood. Anca Visdei a ales calea exilului la 18 ani. Dedicandu-se teatrului, a obtinut doua importante distinctii, dupa 2000: "Premiul Beaumarchais" si "Premiul Charles Oulmont", pentru piesele "La photo de classe" si "Puck en Roumanie" jucate pe multe scene franceze si belgiene. Autoarea declara ca "dorul de aceasta tara este dorul pasiunii care te devoreaza si-ti da viata, in acelasi timp". Un destin cu totul deosebit l-a avut Alain Paruit, fostul meu coleg de clasa (1952-1956), de la L.B. 7, actualmente Colegiul I.L. Caragiale. Tatal sau, medic evreu din Brasov, s-a dus sa lupte pentru "Brigazile rosii" din Spania, devenind ulterior unul dintre fruntasii miscarii de partizani francezi antifascisti. Dupa razboi s-a repatriat in Romania, cu sotia catolica si fiul Alain, nascut in Franta; familia s-a stabilit in Bucuresti, avand inca doi copii. Dupa absolvirea facultatii, avand o dictie si un timbru de neconfundat, tanarului i-a fost usor sa se integreze in sectia franceza a Radiodifuziunii Romane. Si-a dat repede seama ca asa-zisul comunism-nationalist al lui Ceausescu este nociv, mai mult decat utopic. A emigrat la Paris, la mijlocul anilor '60, devenind repede cel mai important traducator romano-francez si franco-roman, pentru majoritatea scriitorilor romani din exil, incepand cu Mircea Eliade, Emil Cioran si Eugene Ionesco. Timp de 17 ani a fost alaturi de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, la microfonul emisiunilor "Europei Libere", fiind socotit "un speaker de nivel profesional impecabil", cum avea sa-l caracterizeze Doamna Lovinescu in cartea "La apa Vavilonului" (1960-1980). De profesionalismul sau a beneficiat si Paul Goma. "CAnd avem la Paris activi, vii (...) un Dumitru Tepeneag, un Alain Paruit, care au facut pentru literatura romana mai mult decat au facut toate guvernarile post-decembriste la un loc, noi ne permitem sa-i ignoram cu stralucire", declara in 2002 scrii�torul Ioan Grosan. Dupa o boala necrutatoare, chiar a corzilor vocale, francezul-roman s-a stins, la inceputul lunii iunie! Anul trecut, nu a putut veni in tara sa primeasca Premiul pentru intreaga opera de traducator, de cunoastere a literaturii romane in strainatate, al Uniunii Scriitorilor din Romania. El spunea: "Un scriitor veritabil nu poate niciodata sa traduca una dintre propriile carti, chiar daca stapaneste perfect o alta limba. Ar scrie o alta carte".

Valentin HOSSU-LONGIN