N-a vrut nimeni sa dezvolte, in nesfarsitele dezbateri televizate, aceasta linie de argumentatie. Prea era fierbinte. A fost preferata, mereu, polologhia politizarii cazului. In cele din urmA, prese�dintele Basescu a rostit adevarul integral: banii s-au dus, neinregistrati, la negru, catre patronii unor televiziuni. Nu vom avea - pariez - o dezbatere despre cardasia politicieni-patronate media. Vom avea, in schimb, energii dezlantuite, in continuare, spre a politiza orice, oricand. Cea mai buna diversiune pentru a acoperi coruptia concreta, generalizata, patologica, din tara. Mai avem, deja, ceva: in�floreste incompetenta in toata presa, inclusiv in cea asa-zisa "quality". In timp ce premiul anului pentru cea mai competenta investigatie se duce catre un ziarist specializat in sport, Catalin Tolontan, care a inteles, repede si fara politizari, ca a cumpara cu bani publici stiri si reportaje pentru interese private ne plaseaza in miezul unei grave infractiuni contra drepturilor omului, alti gazetari, cu pre�tentii culturale, se lupta sa de�monstreze ca si fostul prese�dinte al Academiei, Eugen Simion, a furat bani publici. Acesti gazetari vorbesc despre o cheltuiala de doua milioane de euro pentru editarea ma�nuscriselor lui Eminescu. Au luat aceasta suma dintr-un eseu al unei profesoare din Cluj, Ioana Both, publicat in "Dilema veche". Daca se du�ceau la sursa, in documentele Academiei, ar fi aflat ca s-au cheltuit 600.000 de euro. Dar ei n-au acribia si nici onestitatea lui Tolontan. Ei au o veche problema politica in contra lui Eugen Simion: de ce a acceptat el functii publice in regimul Iliescu?! Fiind ei culturnici, se jeneaza sa treaca la munci de inves�tigatori. Au gasit, in schimb, o cale care sa le permita sa atace competentele filologice ale lui Eugen Simion. Au vazut ca volumele editiei sunt insotite de un compact disc, care vizualizeaza paginile manu�scriselor Eminescu asa cum arata ele fara restaurarile electronice pe care le-a operat echipa de editori (ingalbenirea paginilor, rupturile in textura celulozei etc.). N-au inteles ce au vazut si si-au zis ca acest CD ar fi, de fapt, o editie electronica. Au dat cautare, la cuvantul "plopi", sa zicem, si au vazut ca nu le apare nici o lista cu contextele in care apare acest cuvant. Pe ce s-au dus doua milioane, daca nu avem, de fapt, o editie electronica, si-au zis ei? BunA Intrebare! Editia electronica Nietzsche a costat 900.000 de euro si s-a muncit zece ani la realizarea ei. Buna intrebare, dar prost plasata. Acesti gazetari ar fi trebuit sa se asigure ca Simion ar fi cheltuit, intr-adevar, doua milioane de euro, nu sa o creada pe cuvant pe Ioana Both, care n-a facut in viata ei nici zece minute de investigatie jurnalistica. S-a trezit din somn si un om de afaceri, un oarecare Mircea Popescu, din Timisoara, care a pus in plic eseul Ioanei Both si l-a trimis la DNA, insotit de o plangere. Am ajuns departe in tara asta: DNA face eminescologie, iar absolventii de filologie cerceteaza coruptia.

Ioan Buduca