La inceputul anului, conflictul istoric dintre Japonia si Coreea de Sud privind Arhipelagul Takeshima (varianta japonezilor)/Dokdo (varianta coreenilor) s-a intensificat, in principal datorita publicarii de catre Ministerul de Externe al Japoniei a unei borsuri intitulate "10 chestiuni legate de Takeshima", precum si datorita declaratiei guvernului japonez potrivit careia intentioneaza sa introduca in manualele scolare aceasta problema. Raspunsul coreenilor a venit sub forma unei brosuri intitulate "Problema teritoriala dintre Japonia si Coreea, Cazul Takeshima/Dokdo - O critica a celor 10 chestiuni legate de Takeshima", ce contrazice fiecare argument al japonezilor. Fara sa pomeneasca numele Takeshima, japonezii vorbesc despre teritoriile nordice ca fiind un teritoriu japonez "natural", fapt ce i-a deranjat pe coreeni, care sustin ca argumentatia acestora contine o serie de greseli foarte grave si distorsioneaza istoria. Conflictul dintre cele doua state, asemanator cu cel dintre Romania si Ucraina, este legat practic de cele doua mici insule ce formeaza arhipelagul Takeshima/Dokdo, in jurul carora se gasesc bogate resurse piscicole, iar in subsol importante zacaminte de hidrocarburi. Arhipelagul prezinta interes pentru cele doua state si datorita importantei strategice a respectivei zone. Argumentele istorice Prima chestiune dezbatuta de cele doua lucrari este una istorica, legata de recunoasterea insulei, mai exact legata de primul stat care a recunoscut oficial existenta acesteia. Japonia sustine ca esenta problemei consta in confuzia temporara privind numele acestei insule, mult timp insula Ulleungdo fiind denumita Takeshima, datorita unei greseli de cartografiere a exploratorilor europeni. Documentele prezentate de japonezi sustin ca prima atestare a insulei Ulleungdo dateaza din secolul XI, moment in care a fost descoperita si insula "Isotakeshima", care incepand cu secolul XVII a fost cunoscuta sub numele de Takeshima. Acestia prezita apoi o serie de harti geografice din 1667,1696, 1785, 1779 si 1867 in care insula Takesima este prezentata ca facand parte din teritoriul Japoniei. Conform coreenilor, japonezii nu au precizat insa faptul ca majoritatea hartilor sunt de fapt editii revizuite ale unor harti pe care apare insula Dokdo, dar aceasta nu figuraza ca parte a Japoniei. Mai mult, coreeni sustin ca in posesia lor se afla o serie de documente care in care insula Dokdo este inregistrata ca parte a teritoriului coreean incepand cu anul 512. Argumentatia japonezilor ia in discutie si chestiunea suveranitatii asupra insulei Takeshima; acestia afirma ca insula Takeshima era folosita ca port intermediar de vasele care navigau spre insula Ulleungdo, stabilind astfel suveranitatea asupra acesteia, cel tarziu, la inceputul secolului XVII. In primul rand, coreenii afirma ca japonezii nu au aratat pe ce se bazeaza cand afirma acest lucru, iar in al doilea rand, argumentul este unul fals, deoarece in secolul XVII, japonezii ii spuneau insulei Ulleungdo "Takeshima", existand deci o confunzie. Mai mult, in acea perioada, pentru a ajunge pe insula Takeshima, japonezii erau nevoiti sa treaca prin portul Busan, deoarece aceasta era singura ruta maritima oficiala intre cele doua state. Astfel, pentru a putea avea acces direct la aceasta insula, Shogunatul a schimbat numele insulei Takeshima in Utsuryo, aceasta devenind ulterior Ulleungdo, pentru a-l putea trata ca teritoriu japonez si pentru a putea avea acces direct la insula Takeshima. Tratatul de Pace de la San Francisco Japonia sustine ca a cedat pretentiilor teritoriale coreene, in baza Tratatul de Pace de la San Francisco din anul 1951, iar insula Dokdo nu face parte din teritoriul corean; explicatia lor este aceea ca datorita faptului ca tratatul nu face referire in mod specific la insula Takesima/Dokdo, "este evident ca aceasta este parte a teritoriului Japoniei". In acest scop, japonezii citeaza doua documente, primul fiind scrisoarea ambasadorului corean din Statele Unite, Yang You-chan, trimisa in iulie 1951 secretarului de stat Dean G. Acheson, iar cel de-al doilea este scrisoarea lui David Dean Russk, asistent al secretarului de stat al Statelor Unite pe probleme cu Orientul Indepartat, trimisa ambasadorului Yang You-chan o luna mai tarziu. In scrisoarea sa, Rusk afirma ca, "din informatiile noastre, insula Dokdo, cunoscuta si sub numele de Takeshima, o formatiune stancoasa ce nu a fost locuita, nu a fost considerata niciodata ca facand parte din teritoriul Coreei, iar din anul 1905 aceasta a intrat in juristictia Prefecturii Shimane". Aceasta scrisoare a devenit practic baza pozitiei americane. Totusi, avand in vedere formularea din scrisoare - "din informatiile noastre" - si faptul ca Tratatul nu face referire la Takeshima/Dokdo ca apartinand Japoniei, coreeni sustin faptul ca argumentul japonezilor nu este valabil, iar americanii nu cunosteau toate chestiunile istorice prezentate mai sus. Totodata, este interesant de vazut cum a evoluat chestiunea insulei de-a lungul pregatirii Tratatului de Pace de la San Francisco. Din martie 1947 pana in no�iembrie 1949, Take�shi�ma/Dokdo aparea pe o lista a insulelor la care Japonia trebuia sa renunte. Dar, in decembrie 1949, Japonia a castigat dreptul asupra insulei, pentru ca in august 1950 sa se renunte la aceasta lista. Varianta finala a documentului a fost una realizata de Marea Britanie si Statele Unite in mai 1951. In aprile 1951 Marea Britanie a realizat o harta privind delimitarea teritoriilor dintre Coreea si Japonia, harta ce continea si coordonatele geografice; conform acesteia, insula Takeshima/Dokdo nu mai facea parte din teritoriul japonez. Dupa consultarile americano - britanice, s-a renuntat la aceasta harta, dar capitolul din varianta finala a Tratatului referitor la aceasta delimitare era de fapt harta britanica, de pe care lipseau coordonatele geografice. Eliminarea coor�donatelor a dus practic la aceasta confuzie si i-a permis Japoniei sa sustina faptul ca insula ii apartine. Mai mult, avand in vedere ca in Coreea izbucnise un razboi civil, in iunie 1950, conflict in care s-a implicat si China, aceasta nu stia despre faptul ca existasera mai multe runde de negocieri in privinta variantei finale a Tratatului, ridicand problema insulei Takeshima/Dokdo pentru prima oara in iulie 1951. Pe 19 iulie ambasadorul Yang You-Chan a facut o cerere oficiala, pentru ca Tratatul de Pace sa includa un articol prin care Japonia sa recunosca oficial renuntarea la pretentiile privitoare la aceasta insula. Avand in vedere faptul ca oficialii coreeni nu au stiu de aceste negocieri si nu si-au putut prezenta propriile argumente, pe 10 august Dean Rusk a transmis un raspuns negativ, influentat, in mare parte, de argumentele japonezilor. Astfel, in loc sa incerce o negociere directa cu reprezentantii coreeni, japonezii au preferat sa apeleze la americani pentru solutionarea acestei probleme. Incidentul din 1948 In anul 1952 fortele armate ale Statelor Unite stationate in Japonia au declarat ca insula Takeshima este o zona pe care aviatia americana o va folosi ca zona de antrenament pentru bombardamentele aviatice, fapt care, in opinia japonezilor, demonstreaza ca aceasta le apartine. Acestia nu precizeaza insa faptul americanii foloseau respectiva zona in acest scop inca din 1947 si ca armata Statelor Unite, care a facut acest anunt in iulie 1952, a renuntat la aceste antrenamente un an mai tarziu, in martie 1953, datorita interventiei guvernului de la Seul. Acesta a intervenit in momentul in care mai multi pescari coreeni care pescuiau in apropiere de insula Takeshima/Dokdo, au fost ucisi in timpul unor antrenamente ale aviatiei americane in anul 1948. Raspunsul americanilor a fost acela ca respectivele barci de pescuit nu au fost utuilizate ca tinte, dar in cele din urma au platit rudelor celor ucisi compensatii. Ca urmare, avand in vedere ca negocierile privind exercitiile militare in acea zona au fost purtate intre americani si guvernul de la Seul, este clar ca japonezii nu au avut un cuvant de spus in acest sens si deci nu au niciun drept asupra insulei. In anul 1948, momentul in care Coreea a devenit o republica independenta, jurisdictia asupra insulei Dokdo a trecut de la Armata Statelor Unite la Coreea. In anul 1951, in momentul semnarii Tratatului de Pace de la San Francisco, Japonia nu a obtinut nicio confirmare scrisa cu privire la dreptul sau asupra acestei insule. In ciuda protestelor japonezilor, in urma confruntarilor dintre pescarii jaoponezi si cei coreeni de la inceputul anului 1953, garzile de voluntari coreeni au preluat controlul asupra insulei, iar incepand cu anul 1956, Politia Nationala Coreeana este insarcinata cu paza acestei insule. Guvernul de la Tokio a propus Coreei rezolvarea acestei dispute la Curtea Internationala de Justitie inca din anul 1954, dar coreenii au refuzat acest lucru; japonezii sustin ca acest refuz este legat tocmai de faptul ca ei se tem ca in urma unui proces ar putea pierde insula Dokdo. Raspunsul coreenilor insa a fost ca din punctul lor de vedere nu mai exista nicio problema legata de chestiunea suveranitatii asupra insulei Dokdo, avand in vedere argumentele prezentate mai sus, pozitia lor fiind urmatoarea: "Suveranitatea Coreei asupra insulei Dokdo este completa atat de jure, cat si de facto, astfel ca niciun fel de pretentii nefondate nu o pot zdruncina".

Ioan TUDOR