FiindcA patria e doar una, tari in care poti sa traiesti sunt nenumarate. Si, ca si intre doi soti, care au trait o vreme impreuna si acum sunt pe punctul de a se desparti, dezamagiti, "cearta" finala este presarata cu reprosuri. Unele dintre ele sunt, pe buna dreptate intemeiate. Altele se cer exagerate ca sa poata intra in randul celor "valabile". Intr-un an cu atatea alegeri, cum este acesta, ni se pare ca trebuie sa ne reconsideram relatia cu propria noastra patrie. Si, poate ca n-ar fi lipsit de noima sa constatam ca aceasta analiza, aceasta reconsiderare a relatiei cetatean-tara este, cumva rodul acestor ultimi cinci ani traiti de fiecare dintre noi. Iar daca nu ne mai putem aduce aminte (ca intr-o casnicie) de momentele - multe/putine, in care ne-am simtit bine inlauntrul acestei relatii, in care am avut bucurii si realizari, asta se intampla numai pentru faptul ca zi dupa zi n-am facut altceva decat sa ne innegrim, cu buna stiinta sufletele. CA am fost "IndemnaTi" spre aceasta de la cel mai inalt nivel al politicii si al "inteligentsiei", ca am fost impinsi mai ales spre ura decat spre analiza lucida, e, in primul rand vina noastra. Manipulati de politicieni si intelectuali am cazut prea rapid in retorica negativa. Am luat prea repede chipul procurorului, am ales fara prea multa judecata securea calaului, ni s-a asezat pe fata foarte normal ranjetul celui care se bucura de raul altuia. A fost bine? Poate ca vom afla vreodata; poate intelectualii care au manipulat aceasta retorica criminala pentru poporul nostru o sa-si scrie, cu sinceritate memoriile intr-o buna zi; poate vom intelege de la politicieni daca doar indicibila dorinta de putere si de inavutire a stat in spatele lansarii, acum cinci ani a acestei retorici sangeroase. Ce putem vedea acum este doar faptul ca retorica negativa exclude vinovatia celor care o lanseaza, astfel ca atat societatea civila cat si politicienii care au indemnat la cinci ani de sange, vrajba si ura, nu-si vor gasi, cel putin pentru alti cinci ani nicio vinovatie. TrAim momentul cand totul incepe cu "nu", cand criza face imposibila orice relaxare, atat in economie, cat si in societate, cand se nasc din pamant justitiari de mucava, de la psihologi cu cabinete de consultatie pustii, la jurnalisti de sport, care ne releva "in direct", la televiziuni, alaturi de alti tineri "confrati" fara niciun talent pentru orice activitate umana, cel mai la indemana atu pe care-l ofera prostia in stare pura, si anume, rautatea sangvinara. O sezatoare continua si sangeroasa pare sa se fi "instalat" definitiv in viata noastra de zi cu zi. Un popor impietrit in fata televizorului, de unde urmareste mut executiile publice ale calailor imberbi, care se muta neobositi de la o televiziune la alta, sub privirile admirative, poate, ale marilor corifei ai neamului, care tac, probabil apasati de intuitia dezastrului pe care l-au provocat. O moderna vreme a ciumei; o asteptare in fata televizorului, care paralizeaza patria. Fiindca tara nu mai conteaza, de multa vreme pentru cei mai multi dintre bolnavi.

Octavian HOANDRA