Incepand cu 1956 cel putin, URSS-ul a lasat impresia ca nu vrea sa tolereze in niciunul din statele membre al blocului o cadere a autoritatilor comuniste sau o retragere din Pactul de la Varsovia. Pana la aceste doua puncte, reactia sovieticilor ar putea fi echivoca, dar odata ce s-a ajuns la ele, raspunsul sovieticilor va fi unul rapid si sigur, asa cum a fost in Ungaria in 1956. Aceasta estimare, care a fost realizata atat in Washington, cat si in Europa de Est, a avut probabil un ecou de-a lungul mai multor ani. Astfel, exista circumstante speciale in retragerea de facto a Albaniei din Pactul de la Varsovia, care pot explica de ce sovieticii nu au facut practic nimic in aceasta privinta - datorita marimii sale - Albania nu era importanta - iar scoaterea Albaniei din Uniunea Sovietica - fapt care a dus la probleme majore in privinta deplasarii si aprovizionarii trupelor sovietice. Este adevarat insa ca in cazul in care Moscova s-ar fi simtit deranjata de retragerea din Tratat, ar fi putut interveni militar pentru a zdrobi respectivul regim. Acest lucru este important deoarece Romania se indreapta catre o pozitie similara cu cea a Albaniei, fiind impotriva unei participari si cooperari cu Tratatul, si chiar si asa a scapat. Pana acum, probabil pentru ca au reusit sa dea impresia ca sustin Tratatul - fapt care ii multumeste si pe rusi - romanii nu au avut de-a face cu amenintarea unei interventii militare sovietice. Toate acestea sugereaza faptul ca apartenenta la Pactul de la Varsovia nu mai este o conditie obligatorie pentru a putea supravietui, cel putin pentru anumite state din Europa de Est (in principiu cele sudice). Dominatia comunista Chestiunea continuitatii dominatiei comuniste - mai mult decat perpetuarea Pactului de la Varsovia si a ceea ce inseamna el - ar putea fi astfel o problema cheie pentru Moscova. Se presupune ca liderii sovietici ar fi convinsi de faptul ca Blocul nu mai era atat de vital. Asa cum s-au obisnuit cu o Iugoslavie socialista independenta, asa ar putea invata sa accepte o Cehoslovacie socialista independenta. Dar colapsul controlului comunist in oricare din statele membre ale Blocului ar afecta prestigiul URSS-lui, i-ar pune ideologia sub semnul intrebarii si i-ar ameninta interesele vitale (chiar si securitatea frontierelor). Acesta ar putea duce la haos si contrarevolutie, ar putea duce la evolutii similare si in alte state membre ale Blocului si ar putea determina implicarea Vestului. Astfel interesele ar parea extrem de ridicate si pericolele lipsei de reactie extrem de grave. Doar daca, ceea ce este putin probabil, sovieticii au ajuns la concluzia ca Vestul s-ar opune activ unei interventii - care nu ar fi una neglijabila - ei ar putea accepta dezavantajele acesteia. In mod sigur aceasta a fost concluzia lor in 1956 si cu toate ca astazi ei au mai mult de pierdut decat au avut atunci, ar putea proceda intr-un mod asemanator. Scopul Revolutia din Ungaria, dar si cele asemanatoare, nu a fost previzibila. Initial, declansarea ei a fost spontana, iar dorinta regimului de a se ajunge la un compromis precum si graba cu care a capitulat a fost practic un soc pentru toata lumea, indiferent de tabara in care se gasea. Totusi, revolutia a fost precedata de o serie de evolutii care au creat climatul favorabil spontaneitatii si au pregatit drumul pentru colapsul regimului. Aceste evolutii au fost vizibile (si observate) la acea data. Acestea au fost: 1) disparitia graduala a restrictiilor privitoare la exprimarea nemultumirilor si la comunicarea dintre disidenti; 2) faptul ca disidentii au devenit constienti de propria determinare si forta precum si de faptul ca realizarea unei schimbari nu era doar dorita, ci si realizabila; 3) nesiguranta, ignoranta si lipsa de inversunare a Partidului Comunist din Ungaria; 4) legat de aceasta, confuzia unui partid maghiar impartit in diferite factiuni si care nu are un program coerent; 5) dezorganizarea si demoralizarea partidului in ansamblu, care au contribuit la cele mentionate mai sus. Revolutia absenta Din informatiile noastre, in prezent nu exista niciun grup organizat in Europa de Est care sa ia in calcul la modul cel mai serios o revolutie. Dar, inca o data, daca aceasta va avea loc va fi una spontana si astfel la fel de imprevizibila ca cea din 1956. Multe din situatiile mentionate mai sus apar astazi in Cehoslovacia si alte par a fi gata sa apara. Nu este cazul Poloniei, dar potentialul izbucnirii unor confruntari violente este azi probabil mai ridicat in Varsovia decat in Praga. Ungaria a ramas calma, dar o intensificare a activitatii intelectualilor este inevitabila, iar acest lucru ar putea pune la incercare rabdarea si resursele regimului Kadar. La sud, Bulgaria a ramas si ea linistita; nici partidul si nici armata (care probabil are potential politic) nu sunt complet imune la miscarile din jur, iar populatia si-ar putea manifesta nemultumirile fata de un regim represiv, urmarind in acelasi timp si un alt standard de viata. In final, chiar si micul univers al lui Walter Ulbricht ar putea fi zguduit de miscarile din Europa de Est, in special din Polonia si Cehoslovacia. Au aparut deja semne ale nemultumirii lui Pankow cu privire la evenimentele din Cehoslovacia, in principal datorita a ceea ce ar putea prevesti in privinta relatiilor Cehoslovacia - Germania de Vest, dar in mod sigur si pentru faptul ca acesta este constient de caracterul lor contagios. Germania de Est a avut si ea "revizionistii" ei in 1956 si propriile probleme cu sovieticii in 1956. In cazul in care, in Germania de Est, au posibilitatea de a controla evenimentele, vor avea posibilitatea sa detina pozitii importante acolo, dar si in Berlin. Explozia improbabila Putem, si asta facem, preconiza faptul ca anul acesta nu exista sanse ca in Europa de Est sa aiba loc o "explozie". Mai mult, o "explozie" ar putea avea consecinte dramatice si majoritatea cetatenilor din statele de aici nu sunt nerabdatori sa provoace o noua actiune a trupelor sovietice. Este posibil ca explozia, in Polonia, de exemplu, sa nu provoace grave probleme interne: revolte sporadice, proteste ale intelectualilor, represiuni succesive, cateva schimbari la varf si o diminuare (dar nu o cadere) a autoritatii partidului. In cele din urma, Europa de Est va evita o interventie a sovieticilor si isi va gasi drumul catre un viitor mai promitator. De fapt, o tara precum Cehoslovacia are acum sansa de a merge pe un drum care i-a fost interzis in trecut, care sa-i ofere un grad sporit de libertate in interiorul, dar si in afara granitelor, precum si un loc bine stabilit in Europa, undeva intre Est si Vest. Foarte probabil ca din cand in cand URSS va incerca sa se impuna si sa stapaneasca. Ar putea recurge chiar si la sanctiuni economice, scandaluri, amenintari si se va implica din punct de vedere politic. Dar instrumentele prin care sovieticii si-au impus influenta in Europa de Est nu mai sunt ce erau odata si acestea nu mai au efect pe termen lung. Daca nu va mai recurge la o interventie armata, mai devreme sau mai tarziu, URSS-ul nu va avea alta optiune decat sa se obisnuiasca cu marile schimbari din Europa de Est.