De o parte si de alta, parloaga. Balarii semetite printe palcuri de porumb furajer, livezi ciuruite de uscaturi, atmosfera dezolanta. Inaintam ca intr-o lectica prin�tre stanci, hurducandu-ne in toate partile. Cu ani in urma, nostalgiaza prietenul meu, soseaua era strajuita de pancarte cu inscriptia: Drum reabilitat de Consiliul Judetean Brasov. IntrAm in primul sat. Ferestre oarbe, ograzi pustii, acopersuri spre pravalire, un copilas se leagana pe poarta intr-o rana, dosuri de curte golase, fringhii de rufe fara rufe, pustiu, moarte. Si oamenii, zic. Unde sunt oamenii? In fabrica Lafarge. Fertila ca o banca comerciala si la fel de nemiloasa. Intr-un luminiS, cativa hoghizeni, veniti de la oras in vacanta la parinti. Ii cunoastem pe Catalin si Adi Roseala - pana-n 30 de ani. De o buna-cuviinta princiara. O oaza cu bucurie si bun-simt in desertul unui imperiu murind. De la ei am aflat ca ni se poate lua totul, ni se poate jefui orice, nu si traditia familei romane, cea sanatoasa. Deocamdata.

Nicolae Cristache - cristas@clicknet.ro