Exemplul lui este Bertold Brecht, un dramaturg de succes in Estul Europei dupa al doilea Razboi Mondial, ignorat, marginalizat azi. Eug�ne Ionesco il detesta sincer din pricina angaja�mentului sau politic, biografii contemporani scormo�nesc cu deliciu in ceea ce Malraux nu�mea "maldarul de rufe murdare", adica in biografia scriitorului, si afla ceea ce cauta: compromisurile, perversitatile, crimele sale morale... Asa ne spune, cel putin, Kun�de�ra care citeaza o biografie de 800 de pagini scrisa de un profesor de literatura comparata de la Universitatea din Maryland si ramane ingrozit. AflA, aici, toate cAderile, viciile, lasitatile dramaturgului, si anume ca Bertold Brecht nu era ceea ce stim (adica un mare scriitor), ci un homo�sexual disimulat, un erotoman inrait si josnic, un individ sadic care isi exploata metresele punandu-le sa-i scrie piesele de teatru, un oportunist cu sim��patii intai hitleriste, apoi prostaliniste, in fine, un detestabil antisemit. Cand e vorba de infatisarea fizica a dramaturgului, biografii sai necrutatori releva faptul ca trupul marelui B.B putea ingrozitor. Ei infatiseaza meticulos acest aspect dezagreabil intr-un capitol special, cu referinte la confesiunile facute, dupa 30 de ani de la moartea scriitorului, de damele cu care bietul, nefericitul, imprudentul, nespalatul B.B. a avut de-a face... Kundera, InfricoSat, dezgustat, incearca sa prezinte cu umor negru aceste reconstituiri biografice lucrate nemteste, dar umorul, trebuie sa spun, nu-i reuseste. Nota tragica este mai puternica. Nu-i ramane la urma decat sa intrebe retoric si melancolic: "Ah, Bertold, ce va ramane din tine? Mirosul tau urat, pastrat timp de 30 de ani de colaboratoarea ta fidela, reluat, apoi, de un savant care, dupa ce l-a examinat cu metodele moderne ale laboratoarelor universitare, il transmite mileniului viitor"... De data aceasta exercitiul umorului negru ii reuseste parizianului Milan Kundera format la scoala umorului central-european... A fugit din Estul in Vestul Europei ca sa poata gandi liber si sa scrie liber si descopera acum ca "Europa a intrat in epoca procurorilor" si ca "Europa nu mai este iubita, Europa nu se mai iubeste pe sine". El pune verbele la imperfect, dar gandul lui merge in mod indubitabil spre prezentul confuz si agresiv. Are un argument: se uita in jur, citeste ziarele, consulta biografiile marilor creatori, urmareste ierarhiile date de hebdomadare si ce remarca? Remarca faptul ca, facand un dosar al "geniilor secolului", o revista pariziana a stabi�lit in urma unei anchete lungi si meticuloase lista celor 18 genii care au marcat secolul al XX-lea. Curios, pe lista nu figureaza niciun romancier, niciun poet, niciun dramaturg, niciun compozitor, niciun filosof... Figureaza, in schimb, Coco Channel si Yves Saint Laurent... Kundera are dreptate sa se intrebe daca nu cumva Europa spiritului a disparut si in locul ei au aparut croitorii de lux si oamenii cu nasul fin (parfumierii) care reprezinta azi excelenta spiritului.

Eugen SIMION