Cel mai rar lucru din lume nu e aurul, ci gandirea clara. La nivelul simturilor, avem claritate. Nu ne inselam ca obiectul acela e chiar acela si ca e asa cum e. La nivelul ratiunii, Dumnezeule, cata eroare! Ne dam premise gresite, apoi gandim corect. Dar la nivelul trairii spiritualizate, la nivelul "simturilor" induhovni�cite? Numai sfintii ar putea sa aduca marturie despre lupta fara de sfarsit dintre aparentele date intru mantuire si cele date intru autoinselare. Iata o carte importanta prin tematica ei si prin studiile pe care le cuprinde ("Repere patristice in dialogul dintre teologie si stiinta", Editura Basilica - a Patriarhiei Romane). Autoinse�larea autorilor (unspre�zece minti) se intampla in textul introductiv al cartii, unde suntem invitati sa luam ca sistem privilegiat de referinta trairea ortodoxa in contra gandirii transdisciplinare si in genere impotriva oricarei gandiri care postuleaza nonvaliditatea unui sistem privilegiat de referinta al realitatii. Ba nu, spun "Autorii" (asta e semnatura textului introductiv): sistemul de referinta privilegiat exista si este valid, iar realitatea lui este data de trairea intru Hristos, asa cum au lamurit-o marile repere patristice. Da, de trei ori da. Numai ca vorbim despre una si ne gandim la alta. Trairea are sistem de referinta privilegiat, e adevarat. Gandirea nu are. Asta spun teoremele transdis�ciplinare: gandirea nu face parte din acelasi nivel de realitate cu trairea. Tot efortul argumentativ al acestui text introductiv cade in gol. Un efort inchizitorial de a scoate metodologia transdisciplinara in afara legii. Altfel spus, inca o condamnare a lui Galilei (pe pamant ortodox, de asta data) pentru indrazneala lui de a spune ca gandirea e una, trairea e alta, dar intre cele doua nivele de realitate sta si lucreaza un tert tainic inclus. Metodologia transdis�cipli�nara (elaborata de geniul inspirat de stiintele tari al unui fizician cuantist, Basarab Nicolescu, pe urmele unui ganditor al contradictiilor dinamice din logica micro�cosmosului cuantic, St�phane Lupasco, roman si el) este o noutate atat de radicala pentru Biserica Ortodoxa Romana, incat sa fie nevoie de o excomunicare oficiala a teoremelor sale? Ce spun aceste teoreme? Avem trairea. E data. Poate fi perfectionata (induhovnicita). Avem, de asemenea, gandirea. E data? Nu. E invatata. Poate fi perfectionata? Da - dar nu are un sistem de referinta absolut. Se poate trai fara gandire? Se poate. Dar nu asta ar fi fericirea celor saraci cu duhul. Se poate gandire fara traire? Nu se poate. Aici e toatA intelepciunea: trairea nu adevereste ceva (orice) fara gandire, dupa cum gandirea nici n-ar putea exista fara traire. Ce le leaga? Un tainic tert inclus. Intelepciunea divina. Mintile care au scris textul introductiv al volumului mai sus citat sint fidele unui ori-ori (cu tertul exclus) de sorginte aristotelica: ori trairea, ori gandirea, dar noi, autorii, stim ca buna e doar trairea. Fals. Logica aristotelica adevereste ceva pe un singur nivel de realitate (mintea, de fapt). Cand vrem sa lucram cu doua nivele de realitate (si mintea, si sufletul), avem nevoie de un si-si (chiar de un nici-nici). E pAcat (cu adevarat pacatos) ca mintile teologilor nostri nu reusesc sa faca o buna conectare la revolutia intelectuala si spirituala care este data de descoperirea (apocalipsa) tertului tainic inclus. Oamenii de stiinta sunt, azi, mai putin pacatosi.

Ioan Buduca