Ioan GROSAN 

De cum iesi din Bucuresti peste 100 km, mai ales spre Nord, ai senzatia stranie ca ai nimerit pe un alt taram decat cel cu care, de bine, de rau te-ai obisnuit pe malurile Dambovitei. Mai ales daca te-a ferit Sfantu' sa deschizi televizorul. Figurile, care si noaptea ti-au invadat casa, cu care ai avut cosmaruri europarla�mentare si grama�ticale, dispar in vazduh ca si cum nici n-ar fi fost; la o stana din Maramures talk-show-urile care te tineau fixat in fotoliu par o harmalaie inutila de caini flamanzi; in obcinile bucovinene nu-ti aduci aminte de al. Marean Vanghelie mai des decat iti amintesti de Bangladesh; o nunta bistriteana sau ose�neasca arunca in derizoriu concubinajul cu nabadai dintre PDL si PSD; intr-o splendida comuna din Salaj, Crin Antonescu e mai putin cunoscut decat maresalul cu acelasi nume, iar Uniunea Europeana e deseori con�fundata cu Western Union, prin care neamurile din Italia si Spania trimit bani acasa; nu se acceseaza fonduri europene, se acceseaza, prin rugaciuni, ploaie. S.a.m.d. Ce tara frumoasa avem, doamna Elena Udrea!