Nascut in 1923, John Arthur Paisley si-a petrecut aproape intreaga viata in universul serviciilor secrete americane. Initial, in OSS (Office of Strategic Studies) in timpul razboiului, apoi in CIA (unde Paisley a servit 30 de ani) si NSA (National Security Agency). Tehnician de superclasa, John Arthur Paisley a contribuit decisiv la punerea la punct a avionului de spionaj U-2, ca si a avionului SR-71 ("Blackbird") si a satelitului militar de spionaj tip KH-11, cel mai puternic satelit lansat de SUA in anii '70 aflat si acum in functiune. De unde i-a venit si porecla de "Omul satelit". In anii'60, John Arthur Paisley a condus interviul (interogatoriul) lui Iuri Ivanovici Nosenko, unul dintre cei mai importanti transfugi din KGB in SUA, in acel moment. Numele lui John Arthur Paisley apare apoi implicat in scandalul "Watergate", ca si in cel provocat de Banca Nugan-Hand. Prin pozitia sa in CIA si NSA, John Arthur Paisley a avut acces, timp de trei decenii, la cele mai secrete informatii americane privind forta nucleara sovietica. Astfel ca disparitia misterioasa a lui John Arthur Paisley, la 23 septembrie 1978 " cand asupra sa incepusera sa planeze serioase dubii si acuzatia ca lucrase, timp de decenii, pentru KGB" a starnit un adevarat scandal la CIA si NSA. Analistii inclina sa-l considere pe Paisley drept cea mai importanta "cartita" a KGB-ului in interiorul CIA si NSA. Alaturi de Ronald Pelton, pana la descoperirea cazului Aldrich Ames. In dupa-amiaza zilei de 24 septembrie 1978, John Arthur Paisley, director adjunct al CIA, se afla la bordul iahtului sau, botezat "Briling", in largul Golfului Chesapeake. Intentiona sa ramana pana tarziu, noaptea, pe apa. Poate de aceea si staruise la capitania portului ca luminile de la ponton sa fie lasate aprinse, pentru a se putea orienta mai usor la intoarcere.

		Francis Garry Powers - pilotul doborat de o racheta sovietica in avionul de

spionaj U-2, pus la punct de John Arthur Paisley Pe la orele cinci dupa-amiaza, John Arthur Paisley a primit un mesaj radio. Un prieten (care il cautase acasa) se interesa de intentiile sale in acea dupa-amiaza. "Am ancorat langa farul Hooper", i-a raspuns Paisley. "Cred ca voi ramane pana noaptea tarziu, nu ma astepta". Alaturi, pe o masuta de langa carma iahtului, se aflau dosare stampilate TOP SECRET si purtand insemnele CIA. O parte dintre documente erau sinteze asupra fortelor militare sovietice. Iahtul lui Paisley dispunea de un emitator radio special, pe care nu-l posedau decat un numar extrem de restrans de personalitati din lumea serviciilor de informatii americane. Caracteristica emitatorului: legaturi directe " via satelit" cu cartierul general al CIA de la Langley, aflat la periferia Washingtonului, ca si cu orice alta "statie" CIA de pe glob. Denumit profesional "burst transceiver", emitatoarele de acest tip constituiau, exclusiv, un privilegiu CIA si NSA. Un aparat de tip "burst transceiver" era capabil sa monitorizeze cateva zeci de mii de semnale electronice sau de cuvinte pe minut, pe o frecventa prestabilita. Ele se aflau permanent in legatura cu satelitii militari americani, ca si cu Marele Calculator Central al CIA de la Langley, poreclit Octopus ("Caracatita") in jargonul CIA si NSA. Pe langa acest aparat, micul iaht "Briling" mai dispunea de un sistem de telegrafie rapida, precum si de un echipament de interceptare telefonica extrem de sofisticat. Potrivit expertilor, instalatia aflata la bordul lui "Briling" ii permitea lui Paisley sa primeasca cele mai mai secrete fotografii realizate de satelitii de spionaj americani, tip KH-11. Satelit care fusese conceput si construit conform planurilor lui Paisley.

		Paisley a fost banuit ca a fost sursa celebrului scandal Watergate, care a dus

la demisia presedintelui Richard Nixon Totusi nimeni din conducerea CIA ori NSA nu era la curent cu amanuntul ca Paisley, in paralel cu construirea satelitului de fotografiere KH-11, isi concepuse propriul sistem de interceptare a imaginilor secrete transmise de "copilul" sau, cum isi alinta Paisley inventia, micutul KH-11. Dupa-amiaza de 24 septembrie 1978 a fost ultima in care Paisley a fost vazut ori auzit. A doua zi, un vas pescaresc s-a intersectat in drumul sau cu iahtul "Briling", plutind in deriva. La bord, nici urma de Paisley. Alertata, Paza de Coasta americana a remorcat iahtul pana in port si a procedat la o perchezitie. Au fost descoperite dosarele TOP SECRET, cu emblema CIA, si instalatiile ultrasofisticate de emisie si interceptare. Agentii FBI, sositi imediat, au demarat ancheta, alaturi de agenti CIA si NSA. La bordul iahtului nu s-a descoperit nicio urma care sa indice vreo tentativa de avordaj, asasinare ori rapire a lui Paisley. Omul disparuse pur si simplu, fara urme! Politia statului Maryland, sosita dupa echipele FBI, CIA si NSA, n-a avut altceva de facut decat sa protesteze furioasa: inaintea sa, cei din CIA si NSA ridicasera toate documentele secrete si instalatiile, atat de la bordul lui "Briling", cat si din vila lui Paisley. "Verisorii" mai mari o luasera, asadar, inainte, "curatand" locul si facand imposibila o ancheta "ca la carte". "Micul analist CIA" Cateva saptamani dupa disparitia misterioasa a lui John Arthur Paisley de la bordul iahtului "Briling", pe o plaja din apropiere este descoperit un cadavru descompus, umflat de apa, care purta in jurul mijlocului doua centuri de scufundare in greutate de 13 kilograme. Potrivit medicului legist, un glont de calibru 9 mm perforase craniul victimei in spatele urechii stangi. Atat politia statului Maryland, cat si FBI, CIA si NSA n-au niciun fel de dubii: cadavrul este identificat ca fiind John Arthur Paisley, disparut in urma cu catva timp de la bordul iahtului sau "Briling". Autoritatile se grabesc sa declare ca este vorba despre o sinucidere, provocata de divortul lui Paisley de sotia sa, Marianne. Mai mult, CIA incearca sa minimalizeze cat mai mult cazul. Oficial, cadavrul ar fi al unui "mic analist CIA", fara mare importanta in cadrul Agentiei. Divortul de sotie al "micului analist CIA" ii provocase, chipurile, acestuia o puternica stare depresiva, incheiata cu un gest sinucigas. Atat pentru FBI, cat si pentru Justitie, dosarul este considerat inchis si clasat. Numai ca prima persoana care banuie FBI si CIA de dezinformare si musamalizare este chiar sotia lui Paisley, divortata Marianne. Fosta doamna Paisley lucrase, larandul ei, multi ani, in cadrul CIA. Marianne stie foarte bine ca sotul sau nu a fost un "mic analist", ci chiar directorul adjunct al Agentiei, unul dintre cei mai importanti specialisti ai CIA si NSA. Cu acces, timp de vreo trei decenii, la cele mai importante documente secrete americane. Pentru Marianne, disparitia subita la bordul lui "Briling" a fostului ei sot si minciuna debitata de CIA, dupa descoperirea cadavrului presupus al lui Paisley, erau indicii clare ale unei manipulari de amploare, in spatele careia se ghiceau interese de stat, la cel mai inalt nivel. Misterele anchetei Raportul medico-legal, de exemplu, oferea date contradictorii. Astfel, desi FBI si CIA se grabisera sa declare cadavrul ca fiind al lui Paisley, dimensiunile acestuia nu se potriveau deloc cu cele ale specialistului CIA disparut de la bordul iahtului "Briling": masurat, cadavrul avea cu 10 cm mai putin in inaltime si cu 12 kg mai putin in greutate decat Paisley! Cum prelevarea amprentelor digitale era imposibila - pielea se detasa la fiecare tentativa de recoltare " iar analiza grupei sanguine era inutilizabila pe un cadavru care isi pierduse tot sangele, s-a procedat la amprentarea dentara. Materialul a fost expediat apoi laboratorului central al FBI si computerului de personal al CIA pe care erau centralizate, automatizat, toate fisele agentilor CIA. Surpriza, insa. Oficialitatile au declarat ca datele de amprentare ale lui Paisley lipseau din stocajul lor! O lipsa bizara pentru o agentie redutabila pe plan international. Ex-sotia si ex-agenta CIA Marianne a inceput sa intrebe (in fata mass-media americane) cine stabilise atat de repede ca acel cadavru descompus, aruncat de ocean pe o plaja, era cel al fostului ei sot, John Arthur Paisleyt Mult timp, ei i s-a "sugerat" ca identificarea cadavrului fusese facuta de un "colonel", prieten de familie. Abordat de Marianne, "colonelul" i-a dezvaluit ca CIA si FBI ii "sugerasera" ca identificarea ar fi fost facuta de sotie. Alte investigatii nici nu s-au mai putut efectua, caci CIA a expediat cadavrul unei agentii de pompe funebre, aleasa anume, care a procedat rapid la o incinerare desfasurata cu cea mai mare discretie posibila. Invocand o "dispozitie" a medicului legist si sub pretextul ca sensibilitatea celor apropiati defunctului "ar putea fi socata grav de aspectul grotesc al cadavrului", niciun membru al familiei Paisley nu a putut asista la incinerare. In mod ciudat insa, CIA a continuat si dupa ceremonia incinerarii sa depuna un zel deosebit in acreditarea teoriei "sinuciderii" si a identificarii cadavrului descompus cu cel al "micului analist" Paisley. Asa cum a remarcat Bernard Fensterwald, avocatul lui Marianne Paisley, "sa-ti pui doua centuri de scufundare, pentru a sari in apa, inainte de a-ti trage un glonte in cap, este un mod cel putin curios de a te sinucidei. Alta ciudatenie: Paisley fiind "dreptaci" ar fi fost destul de incomod pentru el sa-si traga un glont cu stanga, la nivelul falcii! Si mai ciudat, glontul nu parasise cutia craniana, dovada balistica clara ca fusese tras de la cel putin un metru distanta de cap. Iar faptul ca FBI si CIA nu descoperisera nicio urma de sange sau de impuscatura la bordul lui "Briling" facea ca totul " inclusiv regasirea unui cadavru descompus imposibil de identificat " sa semene cu o inscenare pusa la cale de niste profesionisti. Caci, acum era clar, barbatul al carui cadavru CIA dorea, cu orice pret, sa-l identifice cu Paisley fusese impuscat in cap inainte de a fi aruncat in mare, cu doua centuri de scufundare infasurate in jurul trupului, in golful Chesapeake. De la OSS la CIA Cariera lui John Arthur Paisley a fost, precum disparitia sa, stranie si plina de enigme. Paisley si-a petrecut toata viata in universul serviciilor secrete americane. La 22 de ani, el s-a angajat in OSS (Office of Strategic Studies), predecesoarea CIA din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Au urmat doi ani petrecuti in portul militar sovietic Murmansk, ca agent OSS, din perioada colaborarii SUA cu URSS. "In 1948 il regasim pe Paisley, in varsta pe atunci de numai 25 de ani, "lucrand" ca operator-radio pentru misiunea de pace a ONU din Palestina. In acelasi an, contele Bernadotte, seful misiunii pentru care lucra Paisley, este asasinat, in conditii misterioase. In Palestina, Paisley face cunostinta cu un om care ii va marca intreaga cariera: James Jesus Angleton, care era atunci omul de legatura intre CIA si Mossad, serviciul secret al noului stat Israel, proclamat in Palestina. Mai tarziu, Angleton va deveni seful contraspionajului din cadrul CIA si unul dintre celebrii vanatori de "cartite" KGB-iste, infiltrate in randurile Agentiei americane. Pana in 1974, Paisley este angajat al CIA, unde promoveaza pana la rangul de director adjunct. El va continua sa lucreze pentru Agentie si dupa aceasta data, dar cu un alt statut: consultant CIA al firmei "Cooper & Lybrand" care era binecunoscuta ca o societate specializata in consiliere si expertiza contabila, cu contracte derulate in intreaga lume, apropiata insa de CIA (gurile rele sustineau chiar ca este, de fapt, o firma "acoperita" a CIA). Mai mult ca sigur, asadar, ca misterul disparitiei lui Paisley si inscenarea ulterioara in jurul cadavrului descompus trebuiau cautate in trecutul acestuia. Printre cele mai importante dintre operatiunile la care participase Paisley se putea enumera si aceea legata de satelitul KH-11. Paisley a avut, vreme de mai bine de doua decenii, un rol-cheie in dezvoltarea principalelor sisteme de detectie prin satelit ale CIA. Astfel, el lucrase atat la conceperea avionului de spionaj U-2 si a avionului racheta SR-71 "Blackbird", cat mai ales la construirea celebrului satelit de observatie KH-11, cel mai secret dintre satelitii militari americani finantati in anii '70. Paisley si "Afacerea Watergate" Paisley a jucat un rol esential si in "Afacerea Watergate", in a carei ancheta apare citat, in repetate randuri, numele sau. De fapt, intreaga aparatura folosita de "spargatorii" de la sediul Partidului Democrat, Watergate, fusese furnizata de Paisley. Disparitia sa ulterioara, in 1978, putea fi pusa si in legatura cu implicarea lui in celebra afacere care zguduise America in 1974. Mai mult, unele medii americane au sugerat ca Paisley era acela care, la sugestia Mossadului si a lui Angleton, "vanduse" ziaristilor Woodward si Bernstein, de la "Washington Post", "pontul" spargerii si detaliile cu care cei doi ziaristi au devenit celebri, provocand in cele din urma demisia presedintelui Nixon. S-a sugerat, insistent, ca anumite atitudini pro-arabe si anti-israeliene ale lui Nixon provocasera reactia Mossad-ului, care, prin omul lor din CIA " James Jesus Angleton (demis de Nixon, curios, chiar in 1974) -, il determinasera pe Paisley sa arunce pe piata subiectul "Watergate" antrenand astfel o reactie in lant. Sa fi fost oare Paisley celebrul "Deep Throat", misteriosul informator al ziaristilor Woodward si Bernstein in Afacerea Watergatet Aceasta teorie pare sa fie infirmata de Woodward, care, intr-un interviu acordat recent presei americane, a declarat ca pastreaza, inca, legatura cu enigmaticul "Deep Throat", caruia nu ii va divulga identitatea atat timp cat acesta traieste.

Vladimir ALEXE