De unde provine si cand se va schimba profilul hilar al politistului autohton? In filmul acesta eu am incercat un pic "sa-l schimb", neabordand personaje cum ar fi renumitul Garcea. Filmul are un anumit tip de umor mai degraba absurd, care reprezinta privirea mea asupra lumii. In sine, personajele sunt tratate cu foarte multa seriozitate. Filmul este sfasietor de real... Atunci cand alegi un subiect, ai impresia de multe ori ca subiectul te alege pe tine si recreezi cumva lumea absurda. Plusand pe real, care este montat intr-un anume fel al meu, eu imi asum tot ceea ce fac. In momentul in care pui camera, aceea reprezinta scena ta despre lume. Ce se afla in spatele finalului care da greutate filmului? Este un lucru pe care il cautam si in "A fost sau n-a fost?". Am vrut sa vad ce este in spatele cuvintelor. Am cautat mai multe definitii ale unor cuvinte si am vrut sa merg cu un pas inainte si sa vad exact semnificatia lor. Filmul pleaca de la un caz real, o poveste intre doi frati care se tradeaza. Prin acest film noi am incercat sa refacem o greseala biblica. De ce ati renuntat la stilul care v-a consacrat? Fiecare film in sine ma face sa cred ca este un pas inainte. Pana la urma, trebuie sa-ti asumi tot ceea ce creezi. Daca "A fost sau n-a fost?" avea la baza o emisiune reala si eu eram conditionat de niste oameni pe care ii vazusem, aici am mers mai departe. Plecand tot de la un caz real, am concentrat totul in jurul unui personaj, care incearca sa gaseasca un sens in lumea asta. Sunteti multumit, pana acum, de reactii? Da, sunt extraordinar de multumit. Inca de la Cannes, filmul a fost foarte bine primit si acelasi public pe care l-am descoperit acolo mi l-as dori si in salile din cinematografele noastre. Reusita dvs. acolo si a altor colegi poate schimba destinul filmului romanesc? Foarte mult conteaza toate acestea. Cu ceva ani in urma, filmul romanesc nu prezenta foarte mult interes acolo, iar asta o spun din experienta mea. Cu orice veneam, mi se spunea mereu ca este interesant, dar totul ramanea la stadiul de vorbe. Toate filmele astea pana la urma creeaza o marca de a vedea cinemaul. In cine�maul contemporan sunt mai multe directii, cinema-ul chinez, cinemaul romanesc, mexican si valul romanesc eu zic ca se indreapta intr-o directie foarte buna. In ziua de azi exista un anumit spirit de a face cinematografie. Iar acest lucru incepe sa fie recunoscut si in afara. Desi multe dintre filmele romanesti surprind foarte bine realitatea, nu sunt totusi prea triste? Cred ca asta intruchipeaza spiritul unei generatii care credea initial ca totul este posibil si care dupa aceea a devenit cinica. Lucrul acesta este valabil si in politica. Tinerii sunt conditionati cumva de lumea in care am trait. Cred ca este foarte bine ca aceasta generatie sa-si formeze vocea si dupa aceea sa lase loc alteia care sa imprime modul ei de a gandi. Dar, pe de alta parte, eu, ca autor, ma caut in zona asta, pentru ca asa sunt eu. Filmele mele exprima modul prin care eu inteleg lumea. Nu pot sa ma schimb sau sa gandesc altceva, pentru ca nu pot si nu ma intereseaza asta.

Adriana Vasiliu