Miile, zecile de mii de titluri noi, de autori si cititori aduna laolalta pe toti cei care mai au gustul lecturii. Cititului. Cartea nu piere, chiar daca Mr. Bill Gates prognozeaza ca in 50 de ani nu vor mai exista carti decat pe suport electronic. Marturisim ca nu am vibrat la aceste previziuni, satisfactia de a deschide un volum si a frunzari cateva pagini nu poate fi inlocuita de nici un "folder" sau "file" cu cine stie ce minuni "salvate" acolo. Ca sa utilizam acest jargon de ultima ora. Cartea si cartile, am vrea sa credem cu tarie, vor rezista acestui asalt al noilor forme de scriitura electronica. Chiar daca pustimea de azi scrie la computer, asa cum generatia noastra se agita pentru cerneala Faber-Castell. Chiar daca nevoia ne obliga si pe noi sa apelam la Google si YouTube, in dauna Larousse-ului. Chiar daca scrisorile de amor capata forme condensate de SMS-uri si e-mailurile sunt mult mai seci si reci decat acele inceputuri de epistola cu "Matocul meu drag...", cum i se adresa, mai veac, Veronica Micle lui Mihai al ei. Toate bune si frumoase, dar ce zic editorii? Editorii o tin pe a lor: cartea, ca sa existe, trebuie sa se si vanda. Daca vanzare nu e nimic nu e! De aici si teribila lupta pentru a impune pe piata un autor sau o carte. Aproape ca nu mai conteaza daca volumul in cauza e bun sau prost. Daca se vinde e OK, daca nu se vinde ce ne facem? Facem rau si nu e bine. Si ce s-ar putea face sa fie bine? Fiecare cititor sa fie convins ca a gasit cartea lui preferata si ca tocmai aceea si nu alta este cea mai buna. De aici o lupta acerba pentru cucerirea cititorilor si a pietei. La Targurile de Carte se fac si reduceri de preturi, asa ca toata lumea ar putea fi in castig. Si editorii, si cititorii, si autorii. Cartea e si ea o marfa ca oricare alta. Restul e literatura, care ar fi cumva in alta parte. Cum o gasim, fiecare dintre noi ar putea sti mai bine.

Bedros Horasangian