Cristian UNTEANU 

La asta mai trebuie ada�ugat trecerea Moscovei la primele miscari din ceea ce se anunta a fi "ofensiva din august" pe planul razboiului energetic, prin somatia adresata catre Belarus de a plati in termen de cinci zile datoriile enorme catre Gazprom, semn ca tara este chemata duios, dar foarte ferm la ordinea anterioara a lucrurilor, atunci cand se putea bucura nu numai de preturi preferentiale, dar si de pasuiri rezultate din decizii politice. Masura ce se va putea aplica si Ucrainei si Moldovei, chiar daca asta va insemna falimentul economic al tarilor respective. Ca asa este, cel putin in cazul Ucrainei, o confirma expertii de la Bruxelles care au raportat formal: Kievul nu are bani sa-si plateasca datoriile! Context In care statele considerate drept "leading countries" in OCS considera ca acum este momentul sa ridice considerabil miza jocului, profitand la maximum de contextul crizei economice globale, stare de adversitate din care, ca orice jucatori profesionisti de sah, vor sa scoata maximum de avantaje politice. Obiectivul pare a fi acelasi principiu in virtutea caruia s-a constituit prima Mica Antanta: impartirea echitabila si respectarea sferelor de influenta in zonele coloniale... Ca si atunci, sunt reunite acum toate elementele esentiale ale unei asemenea constructii (absolut incorecte din punct de vedere politic, dar parte integranta a oricarei Realpolitik): supra-puteri militare detinatoare ale unui impresionant arsenal nuclear si care sunt in acelasi timp enorme piete de desfacere, cele mai ieftine din lume, detinatoare de rezerve foarte importante de valuta si oferind garantii practic nelimitate prin bancile lor nationale, adau�gand echivalarile posibile in rezerve naturale din zone strategice precum Siberia. Ce apare acum este pers�pectiva, cred deloc indepartata, ca multe dintre tarile aflate de mai mult timp in orbita OSC (Iran, Pakistan, India, Mongolia) sa cedeze fortei gravitationale si, din observatori, sa devina membri cu drepturi depline ai organizatiei care ar deveni astfel contra�balansarea eura�siatica pentru UE si NATO. Sa nu uitam ca, pe plan militar, in octombrie 2007, OSC-ul a semnat la Dusanbe un acord cu Tratatul de Securitate Colec�tiva (cu statut de observator la ONU) din care fac parte Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghistan, Rusia, Tadjikistan, Uzbekistan. Mai nou, Iranul si-a exprimat interesul de a deveni membru al Tratatului, ceea ce ar insemna si aderarea sa la OSC. Pe plan economic, membrii OSC sunt acum si membrii ai foartei atractive Comunitati Economice Eurasiatice. Primul test de forta se pro�duce deja, prin batalia deschisa pentru tarile din Parteneriatul Estic al UE si in Iran si Pakistan. Fiecare dintre actori incearca sa transmita semnale cat mai atractive si convingatoare, ultima miscare fiind summitul UE-Pakistan. Jocul s-a deschis si poate duce la o restructurare globala a structurilor internationale de putere.