"Cel mai nazdravan erou al romanilor" si "cel mai intelept nebun din toate timpurile" asa cum era cunoscut in urma cu peste 30 de ani, maestrul Sebastian Papaiani zis si "Pacala" ne-a invitat, intr-o dupa-amiaza, la Teatrul Mic, de data aceasta in culise, sa ne povesteasca despre viata, impliniri si esecuri, despre schimbari, despre tot ce-i vechi si tot ce-i nou. Ati declarat, cu nostal�gie, ca ati lacrimat la premiera filmului "Pacala se intoarce". Ce a insemnat pentru dumneavoastra acest rol? Fiecare lucru se face la timpul lui; copilul se face la noua luni, alteori si la sapte luni. La fiecare varsta, trebuie sa faci o treaba. Daca a trecut varsta, cum este si in teatru, daca am vrut, sa zicem, sa joc un rol de tanar, si am amanat, s-a intamplat sa-l aman definitv, deoarece am imbatranit pentru acel rol. Am lacrimat, este adevarat, cand am jucat rolul tatalul lui Pacala, din cauza nostalgiei, amintirilor acelor vremuri, care erau ale mele. Si care odata le-am trait si acum trebuie doar sa le visez. Nu cred ca un actor care varsa o lacrima, amintindu-si de un rol, este trist deoarece si-ar dori sa-l interpreteze din nou. Odata jucat un rol, ai scapat de o povara placuta. Trecand anii, m-am gandit ce-o sa fac cu mine mai tarziu. Nu vrei ca un lucru bun sa dispara. El oricum nu dispare pentru ca ramane ca act artistic. Intr-o zi, in timp ce discutam cu regizorul Geo Saizescu despre cum am face un film, ne-a venit ideea: Pacala dupa 20 de ani. Si am incercat sa cautam actorii. Trecusera mai bine de 20 de ani de cand facusem filmul si din cati actori au fost, chiar iti vine sa plangi cand vezi ca majoritatea au disparut. Ma gandeam la Octavian Cotescu, la Stefan Mihailescu Braila, la Stefan Banica, la Vasilica Tastaman, multi, mult mai multi decat cei care au ramas. Prietenii au murit, hotii au murit. Si mi-am dat seama ca un lucru e bine facut intr-un timp anume. Timpul, pentru mine, inseamna omul. Vezi pe chipul omului cum se asterne timpul. Te intreaba un om batran: "Cati ani imi dai?" Si te uiti la el ca la un timp. Si zici "omul acesta este timpul". Apropo de roluri dragi, cu Plutonierul Capsuna v-ati mai reintalnit? Pe 31 mai, anticipat de "Ziua Copilului", sarbatorita pe 1 iunie, am redevenit pentru inca o zi "Plutonierul Capsuna". In Parcul Herastrau a avut loc o intalnire canina organizata pentru copii. Daca in filmul "B(rigada) D(iverse) la munte si la mare", nu se stia prea sigur cine pe cine tara, eu pe caine, sau cainele pe mine, aici in mod sigur eu am fost cel tarat de patruped, pentru amuzamentul copiilor. La sfarsit am plecat si cu animalutul acasa. Stiu ca va sunt foarte dragi animalele. Da. Eu iubesc tot ce este viu. Ce credeti ca s-a schimbat in tehnica si chiar latura artistica a filmului romanesc? Fizic, actorul are tot doua maini si doua picioare. Dar aparatele de acum sunt toate nemtesti. (Rade). Asta nu e o gluma, este o realitate. Se zice ca poetul nostru Arghezi a fost invitat la studiourile Buftea. Si s-a dus cu sotia lui, cu coana Paraschiva. Directorul studioului l-a plimbat sa-i arate noua tehnica, noile aparate pe care le primisera. La fiecare obiect adauga, "aparatul acesta e nemtesc, si acesta e tot nemtesc", "pelicula aceasta e nemteasca, iar aici avem o masa de montat nemteasca". Mirat, Arghezi l-a intrebat: "Vad ca totul e nemtesc aici, dar nemtii unde sunt?". Adica putem sa avem o tehnica foarte avansata, dar ne trebuie si cei care sa o foloseasca. Despre cum se face in momentul de fata film, n-am cum sa stiu. Dupa '89, am facut un film care dupa parerea mea, trebuia sa se numeasca "Pacat"; adica pacat ca l-am facut. Pentru ca nu a aparut nicaieri, din cate stiu eu. Nici la premiera nu m-am dus; imi era rusine. Scenariul era unul politist, unul adevarat, iar regizorul l-a transformat intr-o minciuna. Totul era foarte frumos. O intamplare foarte simpla pe care a complicat-o. Imediat dupa revolutie, regizorul a vrut sa faca un film in care sa arate cu degetul raul Tarii Romanesti, care in opinia lui il reprezinta copiii activistilor de partid, copiii securistilor. Fals. Raul acestei tari il reprezinta cei care ne-au guvernat. Subiectul: un grup de tineri era surprins de un politist (eu). La filmari, am dat intr-o zi peste fetele si baietii care imi erau colegi de platou si care erau toti in pielea goala. Am iesit si mi-am zis ca nu pot sa intru peste ei, deoarece mi-e rusine. Iar regizorul mi-a raspuns: "pai asa trebuie sa fie, ei au fumat acum marijuana". Asta nu mai este arta. Nu mai este adevar. Arta este oglinda vie a vietii vazuta in forma artistica, intr-o forma placuta de intelegere. Un adevar al vietii nu inseamna pornografie. Arta este un frumos al sufletului si al mintii. Cu ce as fi putut eu sa raman, iesind de acolo? Cu faptul ca acei tineri sunt raul tarii? Nu este adevarat deloc. Deci, nu mai stiu ce se cere astazi de la un film romanesc. Dar nu prea imi plac productiile care se fac. Se ia prea mult din viata urata. Eu nu vreau sa invat sa injur si sa vorbesc urat pe scena sau pe ecran. Pe mine nu ma intereseaza sa-l aud pe ala cum zice "sa moara mama". Stiu si eu sa zic asa, dar eu nu functionez asa. Asadar, sunt rupt de realitatea curenta. Nu mai stiu cum gandesc tinerii regizori. Filmele romanesti pe care le-am vazut pana acum, nu le-am vazut la Cannes, unde au luat premii, eu le-am vazut aici, si aici nu a luat niciunul premiu. Nu ma intereseaza sa vad doua prietene care sunt lesbiene si sa faci un film cu ele. Faci un astfel de film cand ai o productie de 5600 de filme pe an, dar cand tu faci patru, nu poti ca unul dintre ele sa fie despre lesbiene. Nu ma intereseaza. Poate din curiozitate sa te atraga sa vezi lucruri ciudate... De exemplu, cum face dragoste un soricel cu o elefantoaica, dar asta este la circ. Este acesta reversul medaliei deceniilor de opresiune comunista? Evident. In revolutie mor prostii si alte doua capete, cum au fost la noi. Au murit mii de tineri, care nu au stiut de ce au murit. Si doi prosti, care, daca erau mai buni, ar fi putut linistiti sa faca sa mearga comunismul in tara asta. Spuneati ca v-a fost teama de comedie. Cand ati facut pasul de la "Oblomov" la "Mincinosul"? "Mincinosul" a fost un spectacol conceput cu distributie dubla - tripla. Eu a trebuit sa fiu dublura cuiva. Si intr-adevar am avut emotii. Am intrat in Goldoni si am invatat ca trebuie sa stiu actiunea, dar pe actiunea aceea am intervenit si cu verbe de la mine, ca deo�camdata nu m-am ramolit si am imaginatia cuvantului imediat. Dar eu sunt obisnuit sa fac comedie din orice; si pe scena, si in viata. Tatal meu era asa, jucaus cu oamenii si tare mult ii placea sa fie nas. Iar pe mine ma lua pe la toate nuntile. Dar nu-mi placea. Nu-mi placea ceea ce vedeam, femei bete, lume destrabalata. Revenind la comedie... In ziua de azi, lumea nu prea mai are de ce sa rada. Tinerii nici nu inteleg de ce traiesc. Le spun "si eu am fost tanar, dar stiam ce fac a doua zi". Chiar daca dormeam mult, stiam ce fac de cu seara. N-am nimic cu ei. Eu iubesc tinerii - am doi baieti, care sunt deja barbati, nu mai sunt copii. Dar eu ii iubesc prin firea mea. Ma invart printre copii. La telenovele sunt inconjurat de ei. Si ma amuza la nebunie. Voi tinerii, nu stiti prea multe. Sau mai bine spus, multe nu stiti. Ce nu stim si ar trebuie sa stim? Cineva nu stia ce inseamna cuvantul matale sau dumneata. Si cineva-ul asta avea 34 de ani. Intr-o discutie cu respectivul, intrebat de mine, ce inseamna matale, el mi-a raspuns foarte senin ca nu stie. Dumneata este un diminutiv, este o mangaiere. "Cum ii spui tatalul tau?" l-am intrebat eu. "Tu", mi-a raspuns. "Nu i-ai spus niciodata talica, matale, ca la tara?". Multe lucruri simple nu cunoasteti. Tinerii in ziua de azi, au un singur scop. Vedeta. Sa fie vedeta. Cu orice chip. Astazi este asa o industrie de filme porno, femei care se expun fara nicio minte. Dumnezeu sigur ca te-a facut in pielea goala, dar te-a facut si cu minte, in sensul ca te-a facut fara relele pe care le culegi pe drum. Si, daca te expui pe urma raului, fara a avea un accident, de bunavoie, doar ca sa fii vedeta... Este o poezie a lui Miron Radu Paraschivescu: "Decat mort si-n strai bogat, tot mai bine in pielea goala, cum pe lume am venit, plec din ea-ntolit."

Adriana Vasiliu