Aproximativ 1500 de fani au venit la Arenele Romane din Bucuresti pentru "a very gentle and quiet set" oferit de Sinead O'Connor. Adica pentru o cantare linistita, onesta, fara reflectoare de discoteca, ifose sau aere de mare vedeta. Sinead O'Connor a reusit impreuna cu cei doi muzicieni alaturi de care a concertat, Steven Cooney (chitara) si Kieran Kiely (clape), sa creeze o atmosfera intima intr-o seara mofturoasa de iunie. Lucru greu de infaptuit, daca tinem cont de stropii amenintatori, de multimea imprastiata prin Arene si de vantul care anunta furtuna. Furtuna care n-a venit, nici macar pe scena. Sinead a anuntat inca de la inceput ce se va intampla in concert, iar fanii au "prins" imediat mesajul: au strans randurile, multi s-au asezat turceste, asa ca irlandeza putea sa inceapa. A facut-o cu "The Emperor's New Clothes", de pe "I Do Not Want What I Haven't Got", al doilea album lansat la inceputul anilor '90. Piesa si reactia publicului (aplauze furtunoase, chiote, zambete) mi-au demonstrat ca Sinead a marcat intr-adevar o generatie. Oricine s-ar fi indoit de asta, trebuia doar sa arunce o privire spre fani: majoritari au fost cei trecuti de 30 de ani, care fredonau de mama focului versurile adolescentei lor. Personal, nu am putut sa fac la fel pentru ca Sinead O'Connor deja trecuse de apogeul carierei sale atunci cand am descoperit-o. Dar chiar si-asa, am apreciat sinceritatea si simplitatea cantaretei si muzica ei, bineinteles. Pe Sinead O'Connor inca o mai tine vocea, ba, mai mult de atat, nu si-a pierdut nimic din particularitatile care i-au facut glasul celebru. Fara texte cu spectatorii Sinead s-a debarasat de imaginea controversata din anii '90, a mai pus cateva kilograme, dar categoric nu s-a transformat intr-o "bunicuta", asa cum se scria nu demult pe la noi. Set list-ul mi s-a parut de bun simt: un tur al carierei de peste 20 de ani, o trecere prin cele mai bune cantece. Nu putea lipsi "Nothing Compares 2 U", piesa, dupa cum era poate firesc, cea mai aplaudata de fanii romani de la Arene. La un moment dat a existat si o tentativa de dans, pe "Downpressor Man", destul de timida insa. Mix-ul de folk irlandez, pop si reggae concentrat cam in 90 de minute a dat diversitate concertului, dar i-a si uluit pe cei prezenti. Sunetul a fost destul de bun, cu mentiunea ca boxele din spate aveau un delay de vreo doua secunde. Sinead O'Connor "n-a avut texte" cu spectatorii. Nu a fost nici aroganta, dar nici nu s-a tras de sireturi cu fanii. N-am auzit niciun indemn gen "palmele sus" sau "mainile in aer". Doar cate un "multumesc" simplu dupa fiecare piesa. Oamenii s-au manifestat dupa cum le-a poftit inima, lucru apreciat de chitaristul Steven Cooney: "Romanii sunt poate cel mai cald public intalnit in acest turneu". Si Sinead a fost la fel de calda. Doar ca ea s-a exprimat mai mult prin muzica si mai putin prin chitchat cu spectatorii. Altfel spus, a fost sincera de la primul acord la ultimul.

Pagina realizata de Alex OLARU Foto: Ioan BORBEI