Dan PAVEL 

Alegerile europarlamentare din 2009 au scos in evidenta carentele democratizarii si modernizarii. Marea problema a democratiei romanesti este accentuarea delegitimarii institutiilor, pe fondul diminuarii accentuate a reprezentativitatii alesilor poporului. Acest lucru trebuie accentuat, mai ales ca marea problema a democratiei autohtone nu a fost niciodata sistemul de vot, ci participarea la vot. Dezbaterile accentuate din ultimii ani cu privire la "reformarea clasei politice" prin schimbarea sistemului de vot s-au concentrat asupra unor aspecte tehnice, formale ale reprezentarii, in loc sa se concentreze asupra participarii. Alegerile europarlamentare din 2009 au marcat un record negativ absolut al participarii electorale. Cu numai 27,4% din alegatorii cu drept de vot prezenti la urne, Romania inregistreaza un record negativ, pe plan national si european. S-au prezentat mai putini alegatori la vot decat niciodata in istoria regimului postcomunist si mai putini decit in mai toate tarile Uniunii Europene. Aveau dreptate cei care ii criticau pe presedintii PSD si PD-L, Mircea Geoana si Emil Boc, care se faleau cu rezultatele lor, in jur de 30% din mai putin de 30%. In ceasul al doisprezecelea, am vazut ca s-au trezit unii cu propunerea inovatoare a introducerii votului obligatoriu, cu toate ca in ultimul deceniu propunerea a fost ignorata. Or, in democratie, ca si in medicina, prevenirea unei maladii este mai buna decat tratamentul facut dupa generalizarea ei. Dezbaterile cu privire la votul obligatoriu sunt vechi de decenii. Anumite tari l-au introdus de multa vreme (Argentina, Turcia, Australia, Uruguay, Congo, Brazilia). Am devenit partizanul acestei initiative din august 1996, cand am participat la San Francisco la Congresul anual al APSA (American Political Science Association), cea mai puternica asociatie de profil din lume, fondata in 1903. Acolo, reputatul teoretician al democratiei Robert Dahl a abordat din nou problema egalitatii si inegalitatii politice din perspectiva participarii la vot in democratii. De atunci incoace am tot argumentat in favoarea votului obligatoriu in diferite articole, studii sau chiar in texte de consultanta pentru diferiti actori politici autohtoni, mergand pana la includerea votului obligatoriu pe lista reformelor constitutionale. A fost cam inutil, pentru ca actorii politici de la noi actioneaza pompieristic: vor sa stinga incendiul dupa ce el a distrus aproape totul. Iata insa ca se inmultesc initiativele unor politicieni, jurnalisti, activisti civici cu privire la introducerea votului obligatoriu. Absenteismul nu mai poate fi ignorat. Fenomenul continuei diminuari a participarii nu trebuie combatut prin mijloace normative, eventual coercitive. In lipsa unei dezbateri publice serioase, introducerea votului obligatoriu poate provoca fenomene sociale de respingere, care sa discrediteze si mai tare procesul consolidarii democratice. Ca si obligatia platirii taxelor, obligatia de a vota poate sa provoace fenomene de anomie electorala si politica. Votul obligatoriu are o multime de avantaje si dezavantaje, care trebuie cantarite cu grija. In Romania postcomunista, rareori au fost runde de alegeri (locale, generale, prezidentiale, europarlamentare) in legatura cu care sa nu existe suspiciuni sau chiar dovezi privind fraudele electorale. Lor li se adauga fenomenul degradant al mitei electorale. Introducerea obligativitatii votului in conditii de frauda si mita electorala nu ar face decat sa oblige partidele si actorii independenti individuali sa-si diversifice tehnicile de furt si mita, sa provoace marirea considerabila a bugetelor de campanie. Ar creste mai ales partea nejustiticata si ilegala a acestor fonduri, "banii negri". Obligatorii sau nu, votul si participarea la vot trebuie abordate responsabil de catre toate partile interesate de scoaterea acestei natiuni din "gaura neagra" care a devenit democratia autohtona.