Gemenii Dimitriu, fii de detinut politic, indeamna la o conciliere intre aripile partidului, propunand solutia unui congres extraordinar al PNTCD in septembrie, care sa nu fie conditionat de nici un calendar electoral. Fost presedinte al Societatii Romane de Radiodifuziune, Andrei Dimitriu considera ca spatiul politic ocupat altadata de PNTCD este acum inundat de impostori, de sfertodocti, de indivizi cu misiune. Fratele sau, aflat la conducerea Camerei de Comert Bucuresti, Sorin Dimitriu povesteste istoria acestei institutii, insemna�tatea ei si planurile de viitor. Care este fratele mai mare? Andrei Dimitriu: Eu, cu o jumatate de ora. Sorin Dimitriu: El e mostenitorul tuturor titlurilor, bunurilor... Daca ati fost frate mai mare, l-ati tinut din scurt? AD: Nu, nu. Chiar se poate spune ca am avut o buna colaborare, o deplina intelegere. si cand am fost ministri, faptul ca noi am avut incredere unul in altul a contat enorm de mult. Pentru ca el este un tip mai optimist, mai tonic. Eu am o suspiciune pentru orice gest pe care sunt tentat sa-l interpretez. si ca urmare, aici intervine conflictul, diferenta dintre mine si el. El e tonic, constructiv si perseverent, eu poate sunt mai principial, fara concesii, dar sunt mai usor de dezamagit. M-as defini, totusi, un "optimist prudent". Cum ati intrat in politica? Cine a intrat primul? A fost o diferenta de o jumatate de ora? SD: Presedintele Coposu, exceptionala sa personalitate, ne-au determinat sa intram in PNTCD in '91 sau '92. Mai sigur in '91 pentru ca in '92 eu deja candidam la Galati. As adauga, totusi, ca a mai existat un argument, la fel de important: tatal nostru, fost primar de Roman si fost detinut politic, a fost membru PNT. Cum l-ati cunoscut pe Corneliu Coposu? SD: Despre presedintele Coposu ni s-a vorbit cu mult inainte de '89, de catre o ruda a noastra, Ion Hudita, fost secretar general al PNT si ministru al Agriculturii. Dar nu putem spune ca am avut un contact cu domnia sa in perioada comunista. Formal l-am cunoscut la inmormantarea lui Hudita. Dupa Revolutie, un fost coleg al meu de la Metalurgie, a fost cel care a intermediat prima intalnire cu Seniorul. Amandoi au insistat sa intram in politica activa. Probabil a contat experienta noastra anterioara; nu mai eram tineri. Partidul avea nevoie de oameni cu responsabilitati, cu expertiza care sa poata construi o oferta politica credibila. Noi indeplineam acele conditii. "Mania proletara" Ce erati in momentul acela? SD: Noi eram fii de detinut politic si, bineinteles, ca toate astea s-au legat. A fost o reco�mandare, cred eu, suficienta, pentru acea etapa. Aveam o pozitie profesionala buna, eram director adjunct la directia tehnica din Ministerul Industriei Meta�lurgice si consilier al ministrului pe probleme tehnice. Insa pentru ca aveam un dosar politic "prost" am fost doi ani si jumatate in aceasta pozitie, dar detasat de la IPROMET, un exceptional institut de proiectare. Prima detasare a fost '86-'87, cind mi s-a intocmit dosarul pentru numirea ca director, dar a fost respins de directia de cadre a partidului comunist. Dupa o luna am revenit in IPROMET, pentru ca legea nu permitea detasarea mai mult de un an. La terminarea stagiului in institut, m-au detasat din nou in minister. Revolutia m-a prins director adjunct la Metalurgie. AD: Eu am fost mai "aven�turos". Eram director comercial la "Grivita Rosie", mare intre�prindere de utilaj chimic. Tot�deauna am fost deranjat de resemnarea celor multi, dar in primul rand, al numelor "sonore", in fata umi�lintelor ne�nu�marate, a agresiunii mediocritatii sustinuta politic, a calcarii demnitatii si drepturilor noastre elementare. Am avut sansa sa primim acasa o educatie sanatoasa si mai tarziu, sa-l pot frecventa pe Noica. Cam asta ar fi conjunctura. Si in decembrie '88 - la un an de la moartea filosofului - am scris un articol "Nevoia de Noica", in care readuceam in discutie rolul crucial jucat de generatia Mircea Eliade, o generatie angajata curajos si insinuam blazarea si compromisurile comode ale intelectualilor contemporani, care erau mai mult decat blamabile intr-o perioada cand lumea comunista exploda. Am avut o prima tentativa de a publica articolul la o revista bisericeasca, care a esuat. Asa ca, gratie fratelui meu, pe atunci sef de lucrari la Politehnica din Galati, am trimis articolul la revista studenteasca "Orientari". Am semnat A. Dimitriu. Studentii nu stiau ca mai exista un Dimitriu, asa ca l-au tiparit desi eu nu indeplineam rigorile regimului pentru a publica in reviste studentesti. Numai ca intr-o etapa a cenzurarii, cerberi vigilenti au constatat din titlu ca articolul era unul de-a dreptul "periculos". Au retras editia, au ars pagina cu pricina, au repaginat numarul si... au destituit redactia. Nu dupa mult timp, in ianuarie '89 au ajuns la mine. Intr-o sedinta dirijata dupa un tipic consacrat, desfasurata la sectorul 8 PCR cu prim secretar, secretari, directorii centralei industriale, alt "public revoltat", am fost infierat cu "manie proletara", intimidat, amenintat si... dat afara. S-a evocat originea mea bur�gheza, mentalitatea burgheza, persiflarea ideilor proletare, lecturile suspecte pe care le mai si comentam in public, care evident au agravat, dar si explicat "ratacirea" mea jurnalistica. Situa�tia era mai delicata. Fara serviciu... parazitism social, pretext suficient pentru masuri dure. Dupa ceva timp, probabil ca sa nu ma faca victima politica, m-au angajat la o alta intreprindere din aceeasi centrala industriala. Si cred, prin martie, m-au convocat alaturi de alti colegi, pentru a ma trimite la defilarea de la 23 august. Prinsesem ceva curaj, asa ca raspicat am spus ca nu ma duc la nici o defilare. SD: Asta era diferenta dintre mine si el. Daca ma trimiteau pe mine la defilare, ma duceam. Taranist autentic AD: Nu le-a venit sa creada. Eu eram cu un statut incert, de abia ma tolerasera. L-au chemat pe seful de personal si m-au destituit. M-au trimis muncitor la depozitul de tabla din Chitila. Acolo am stat pana la "sfanta" Revolutie, cand oamenii muncii din depozit au zis : "Dimitriu, director!". Si asa m-am intors. Am fost director comercial pana in '97, cand m-au promovat secretar de stat, seful Agentiei de Investitii Straine. Mai sunteti taranist? AD: Da, cu toata convingerea. Cu o precizare: taranist autentic, in buna traditie ctitorita de Maniu, Mihalache, Coposu. Din pacate, azi spatiul acesta politic este inundat de impostori, de sfertodocti, de indivizi cu "misiune". Acestia sunt cei care au com�promis nu doar partidul, dar si adevaratul proiect politic crestin-democrat. PNTCD trebuie sa fie un actor politic vizibil si influent pentru ca in Romania democratia sa fie functionala si credibila. Ce sanse acordati PNTCD astazi? AD: Consider ca mobilizarea exemplara a tuturor celor care cred in valorile moralei crestine, in patriotism lucid, in demnitate si admira curajul sanatos vor insemna relansarea PNTCD. Dar, aceasta impune, axiomatic, alti lideri, cu biografii onorante, cu autoritate morala si profesionala, identificati cu partidul si cu valorile lui. Si ca solutie, con�vocarea unui Congres extra�ordinar, deschis, pe baza votului uninominal, identificarea si sustinerea acelui lider capabil sa coaguleze si nu sa adinceasca faliile existente. Calendarul electoral nu trebuie sa conditioneze data organizarii Congresului. Cruciala ramane reconcilierea "factiunilor", bunavointa practicata si nu cea mimata, respectul pentru partener si pentru idei, comportamentul urban si disponibilitatea sincera pentru dialog. Un Congres bine pregatit poate fi o buna sansa pentru PNTCD. Asta presupune o conducere cu autoritate in partid si care sa se bucure de respect in afara lui. Septembrie mi se pare un termen rezonabil. O structura cu vechi traditii Ce este Camera de Comert si Industrie Bucuresti? S.D.: Cu o istorie de peste 140 de ani, extrem de interesanta, cu multe elemente inedite, Camera bucuresteana, fondata in 1868, este astazi, o organizatie autonoma, neguvernamentala, apolitica, fara scop patrimonial, destinata reprezentarii, apararii si sustinerii intereselor membrilor sai si ale comunitatii de afaceri din municipiul Bucuresti. Ceea ce este important de subliniat este continuitatea activitatii sale. Prin decretul nr. 74/25.02.1949, camerele de comert din Romania au fost desfiintate, cu exceptia Camerei de Comert si Industrie din Bucuresti. Cu un obiect de activitate amputat, redus la sustinerea comertului exterior, spoliata de toate proprietatile sale, cladirile scolilor practice de comert, cea a scolii practice industriale, monumentalul palat din Strada Ion Ghica cladirea policlinicii, Camera bucuresteana a pastrat vie flacara sistemului cameral in perioada comunista. Desi Camera este o structura cu vechi traditii si ar trebui sa stie toata lumea ce este, ea apare uneori ca o structura guvernamentala in ochii multora. Vreau sa fac o precizare foarte importanta: sistemul cameral romanesc este stabilizat. Presa a prezentat in urma cu cativa ani ca o mare problema legitimitatea sistemului cameral. Acesta are o lege speciala, Legea 335/2007, care-i confera coerenta, legitimitate si reprezentativitate pentru mediul de afaceri. Cu alte cuvinte, doar sistemul cameral poate exprima interesele si punctele de vedere ale mediului de afaceri, ceea ce se intampla peste tot in lume. Cum adica doar Camera? S.D.: Altfel spus, Camera este cea mai reprezentativa structura a mediului de afaceri, nu patronatele, avand in vedere ca toate aceste organizatii patronale sunt membre ale sistemului cameral si multe nici nu au structura si reprezentare teritoriala. Cu riscul de a supara patronatele, trebuie sa spun ca structura istorica si cu cea mai buna reprezentare in teritoriu apartine Camerei. Noi avem cate o reprezentanta in fiecare judet, iar Legea 335/2007 confera autoritate si independenta maxima acestor structuri teritoriale. Ce face efectiv o astfel de Camera teritoriala? S.D.: Conform legii, o Camera judeteana are o independenta totala. Politica fiecareia este decisa de colegiul de conducere al acesteia. Camera nationala are rol de reprezentare, fiind formata din cele 42 de camere judetene, uniunea camerelor bilaterale (circa 70 de camere bilaterale) si membri onorifici � persoane care au contributii deosebite la promovarea mediului de afaceri sau personalitati academice. Spre exemplu, cei mai noi membri onorifici ai CCIB sunt presedintele Academiei Romane, acad. Ionel Haiduc, si viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Eugen Dijmarescu. Subliniez faptul ca structura camerala este total nepolitizata. Camera noastra de comert, organizatie cu recunoastere internationala, cu traditie in reprezentarea mediului de afaceri si in derularea de parteneriate cu autoritatile, este un activ partener de dialog al Executivului, in special al ministerelor economice. Pe langa aceasta componenta de reprezentare, Camera bucuresteana vine in sprijinul membrilor sai cu o gama extinsa de servicii adaptata cerintelor momentului actual si care se adreseaza companiilor indiferent de etapa de dezvoltare in care se afla. Cum este alcatuit bugetul Camerei? Proiectele finantate din fonduri europene in care Camera este promotor sau partener sunt responsabile pentru mai mult de jumatate din veniturile CCIB, restul banilor provenind din serviciile prestate in beneficiul comunitatii de afaceri, precum si din organizarea de evenimente conferinte, mese rotunde, top-uri etc. Organizam cursuri, de la formare profesionala pana la pregatirea pentru redactarea si managementul proiectelor europene, furnizam servicii de consultanta si asistenta IMM-urilor, organizam misiuni si forumuri economice. Cotizatiile membrilor reprezinta o cota nesemnificativa, de aproximativ 2% din totalul veniturilor noastre. Ce se intampla cu profitul inregistrat de Camera? S.D.: Fiind o organizatie neguvernamentala, nu avem profit. Incheiem pe plus, dar reinvestim tot ce obtinem. Anul trecut am inregistrat excedent, ceea ce ne-a permis sa depunem, in continuare, proiecte pe diverse programe interne si internationale. Care este parerea dumneavoastra despre impozitul minim? S.D.: Am o pozitie diferita fata de a multor colegi din Camera. Daca majoritatea nu sunt de acord cu acest impozit, personal, insa, cred ca este o masura importanta, pentru ca apreciez ca va curata mediul economic de actori fara viata. Eu cred ca o firma care nu poate plati 500 de euro pe an nu are sens sa existe. Astfel, vor ramane in piata numai cei care au cat de cat vlaga. Sigur ca multi contesta aceasta suprataxare, insa eu consider ca este necesara pe o perioada limitata, de aproximativ un an, pana se va asana economia de cei ce nu pot fi activi. Fundatia Fondul Carol I Ar trebui eliminata impozitarea profitului reinvestit? S.D.: Neaparat, cred ca aceasta este o prioritate in orice guvernare si ar trebui sa intre in vigoare din a doua parte a acestui an. Care sunt cele mai importante proiecte desfasurate de CCIB? S.D.: Incepand din anul 2008, strategia noastra s-a orientat aproape in exclusivitate catre promovarea legaturilor cu tarile din Balcani, Asia Centrala, Orient si Asia de Sud-Est. Toate misiunile economice organizate de noi, cu o singura exceptie, au fost in aceste regiuni. Am preconizat o scadere puternica a cererii pe pietele europene, ca urmare a crizei financiare, piete pe care, oricum, romanii nu sunt foarte competitivi, asa ca ne-am orientat spre a gasi noi piete de desfacere. Stiut fiind ca IMM-urile au posibilitati reduse de promovare, CCIB va deschide reprezentante in zone cu potential ridicat (exemplu: in toamna anului 2009 in Emiratele Arabe Unite, la Sharjah pentru zona Golfului), precum si in cateva centre economice de calibru din Uniunea Europeana (de exemplu: Bar�ce�lona, Spania). De asemenea, vom deschide o alta reprezentanta in Turkmenistan, pentru Asia Centrala, probabil in 2010, si avem in vedere deschiderea a inca doua astfel de reprezentante la Skopje (Macedonia), pentru zona Balcanilor, si in Vietnam, la Hanoi, pentru Asia de Sud-Est. Aceste reprezentante vor fi complementare cu centrele de promovare comerciale ale Ministerului pentru IMM. Un alt proiect important este renovarea sediului istoric al Camerei Bucuresti, actualul sediu al Bibliotecii Nationale. In acest scop am infiintat Fundatia Fondul Carol I, care isi propune colectarea fondurilor necesare acestui proiect. Trebuie sa mentionez ca ne onoreaza sprijinul oferit de Casa Regala a Romaniei Fundatiei Fondul Carol I. Principele Radu al Romaniei a raspuns cu entuziasm apelului nostru si, prin intermediul Altetei Sale, am obtinut acceptul Principelui Jean de Luxembourg de a deveni presedintele de onoare al fundatiei. Fundatia Fondul Carol I va organiza, in tara si strainatate, reuniuni, simpozioane, seminarii si alte manifestari destinate promovarii scopului pentru care a fost constituita. Fundatia se va desfiinta in momentul in care scopul sau va fi atins si sediul va fi renovat.

A consemnat Dan CARP, Foto: Alin BURTESCU