Ioan GROSAN 

Bunul meu amic, poetul Ioan T. Morar de la "Academia Cata�vencu", cu care, pe la jumatatea anilor '80, impreuna cu infatigabilul grup "Divertis", faceam impreuna "Serbarile Marii si ale Tineretii" la Costinesti, mi-a relatat deunazi un fapt care, francofon fiind ca tot romanul, m-a lasat "bouche-b�e": Printre alte probe facute pe vremea aceea sa starneasca rasul - apolitic, fireste - miilor de oameni de pe plaja, era si una care se numea "Sa invingem verticala". Ea consta, simplu, in cocotarea pe niste stalpi de patru metri in varful carora concurentii trebuiau sa sada, turceste sau balanganindu-si picioarele, pe un patrat minuscul de lemn. Castiga cel care rezista sa stea acolo pana ceilalti abandonau. Din trei in trei ore li se dadea o pauza de cinci minute pentru necesitati. Casti�gatorul concursului primea un bilet gratuit la Costinesti, anul urmator. 30 august 1989. Pe zece stalpi urca zece tineri. Dupa 24 de ore, mai raman doi. Nici unul nu voia sa cedeze. Intre timp, se desfasurasera alte probe, fusese arsita, ploaie, vant, concursul de Miss, discotecile duduiau (pana la ora zece seara) s.a.m.d. Serbarile se apropiau de sfarsit, se strangeau statiile, cablurile, bannerele, dar cei doi - nu si nu! In fine, dupa 37 de ore, unul cedeaza. Ei bine, cine credeti ca a iesit invingator? Junele - pe atunci - Emil Boc, actualul nostru prim-ministru! Ce denota asta? O gramada de calitati: tenacitate, vointa, ambitie, centru de greutate jos, sezut tare, adaptare la inaltime etc. Adica exact ce-i trebuie unui prim-ministru. (Din pacate, junele ardelean Boc Emil nu s-a putut bucura de premiu, fiindca intre timp a picat din stalp si Ceausescu si biletul n-a mai fost valabil). Acuma vin si zic: domnule prim-ministru, daca in 1989 ati invins verticala, n-ati vrea, impreuna cu intreg poporul, sa invingeti orizontala?