Ma catar pe spinarea veacului, ma uit peste gard si nu-mi vine sa cred: al doilea om in stat se joaca in nisip cu lopatica. Mai mult, este incredintat ca ii sta bine si noi vom exclama, vai! iata un barbat care iubeste copiii! si pac! la vot. Privesc ceasul mileniului, nu ma insel, suntem in mileniul trei. Iata si o slujba bisericeasca. Al treilea barbat politic al tarii a adus cu el o liota de operatori ca sa-l filmeze in timp ce se inchina. Ma intreb de ce o face si n-am raspuns. Mi se spune: s-aduca voturi tribului sau. De la cine? Caci seful celui de-al doilea trib politic al tarii, cu mai mare audienta, da pagan cu caciula in cainii din jurul horei folclorice. Sondajele spun ca amatorii de stampile de vot nu vor depasi un sfert din numarul locuitorilor. Unii vor semna anonim pe buletinele omului cu lopatica, altii, ceva mai putini, cu bisericosul; se vor gasi si iubitori de hore si de saraci (sarace) cu duhul. Celelalte trei sferturi tac; dispera, se amuza, se nici una, nici alta. Au trecut 20 de ani si lucrurile merg din rau in mai rau. Dificil de explicat. Nicolae Manolescu isi amintea recent, referindu-se la anii de inceput, cat de naivi erau ei, pionerii politici. Naivi si ignoranti. Ignoranti si creduli. Creduli si entuziasti. Cel putin, in raport cu politicienii de azi. Infinit mai adaptati la rigorile si pretentiile democratiei. Au absolvit cursuri inalte, sunt umblati prin democratiile consa-crate, pot capta auditoriul cu discursuri coerente. Sunt bogati, docti, eruditi in specialitatile lor. Si totusi, umbla cu lopatele si se dau in hore si-n stamba. Cine le-a luat mintile? Sigur, aSa ceva nu se poate. Mintile nu se iau, se pervertesc. Cand nu mai pot fi naive, nici credule, nici fals entuziaste, se adapteaza prin rafinare. Paradoxal, prin rafinare, in politica, credinta devine smecherie, naivitatea, ipocrizie, entuziasmul - demagogie. Maine mergem la vot, cei un sfert. Nu prea avem cu cine vota. Si pentru ce. Cand am votat credinta, naivitatea, entuziasmul, ne-am ales cu un dezastru. Am votat cu smecheria, la fel. Ne-a mai ramas un singur criteriu: simplitatea. Singura virtute care nu se rafineaza. Nu se perverteste. Unde o gasim? La voia noastra, dupa gustul, cultura, educatia fiecaruia.

Nicolae Cristache, cristas@clicknet.ro