Regizoarea Alice Barb a "infruntat moartea" in premiera care incheie stagiunea Teatrului Mic, spectacol aplaudat la scena deschisa, saptamana trecuta, si reprogramat astazi (ora 19.00). Adriana Schiopu (foto), care ne-a oferit un mini-interviu, este unul dintre clientii "Hotelului dintre lumi", alaturi de Ovidiu Niculescu, Valentina Popa, Mihai Dinvale, Bogdan Talasman, Liliana Pana, Ana Bart, Traian Vlas, Carmen Lupei. Nimeni nu stie cum a ajuns aici, cand va putea pleca si nici care ii va fi destinatia. In acest loc straniu, totul e posibil, chiar si miracolul. Infirmii se pot misca fara probleme si mincinosii spun adevarul.
Acest hotar inefabil, recunosc ca m-a pus pe ganduri, dar m-a si speriat putin...
"Hotelul dinspre lumi" este o provocare pentru fiecare dintre noi, nu numai pentru cei din spectacol, ci pentru fiecare om. Nu trebuie sa ne sperie acest loc. Ceea ce ar trebui sa ne sperie si sa ne dea de gandit, nu este acest loc dintre fiinta si nefiinta, ci lipsa de iubire. Oamenii cand iubesc sunt destepti, sunt frumosi, sunt indrazneti, dispusi la fapte mari.
Meditatia asupra mortii este o conditie pentru atingerea fericirii?
Nu stiu. Important este cat traiesti sa-ti faci treaba pe pamant, indiferent pentru care ai fost destinat, si sa ti-o faci bine. Si atunci sunt convinsa ca in lumea cealalta va fi la fel de bine.
Cum este posibila iubirea in acest spatiu metafizic, in care nu exista moarte, dar nici viata?
In iubire este posibil orice. Daca oamenii ar intelege ca iubirea invinge tot, ar fi foarte bine. Iubirea de orice, de semeni, de viata.
De ce iminenta mortii resusciteaza oamenii din coma indusa de rutina zilnica?
In situatiile limita oamenii devin constienti de lucrurile cu adevarat importante din viata si nu mai au timp pentru regrete. Important este ca fiecare dintre noi sa inteleaga menirea pe care o are de indeplinit pe acest pamant, iar instrumentul, cel mai la indemana, este iubirea. Lucrurile devin posibile numai prin iubire.
Marie, personajul dvs., ii cere doctorului sa-i trateze inima "ruginita".
Ea nu-si recunoaste dramele si viata grea, si isi alinta inima, chemand-o "ruginita". Face parte din optimismul ei, refuzand astfel sa se lamenteze. Chiar daca viata "a atins-o", ea nu s-a lasat doborata si a trecut peste toate greutatile cu fruntea sus.
Ce impresie v-a lasat premiera?
Am fost multumita de cum a iesit, dar sigur ca mereu este loc pentru mai bine. Mi-a placut de la inceput piesa si am colaborat foarte bine cu Alice Barb. Consider ca este un spectacol de care era nevoie in acest peisaj impanzit, in general, de vulgaritati si era necesar sa aducem publicului ceva sensibil, ceva filozofic, pe muzica frumoasa a lui Rahmaninov.
Ce proiecte mai aveti in lucru?
Nu am un plan concret pe care pot sa-l fac public. In schimb, profit cat mai pot de acest spectacol.