Nelegiuirile armatei, poliTiei Si jandarmeriei, carora li s-au adaugat cele ale organizatiilor terorist-revansarde, comise inca din primele zile ale lui septembrie 1940, l-au determinat pe gazetarul clujean Gy�rgy Ferenczy, colaborator la ziare din Budapesta, Satu Mare si Cluj, sa elaboreze lucrarea Golgota Transilvaniei. Crestinul secui arata "atrocitatile fara seaman care s-au comis pe pamantul Transilvaniei, dupa ocupatie (...), unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt inchisi cu sutele, cu miile sunt batuti si torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, si toate acestea doar pentru ca unica vina a nenorocitelor victime este aceea de a se fi nascut romani"... Teroarea devenise o instituTie de stat, astfel ca fruntasii comunitatilor romanesti din orasul Cluj s-au adresat Budapestei. La sfarsitul lui septembrie '40, aici au sosit Horthy si contele premier Teleki Pal, carora li s-a prezentat sinistra situatie, contele zicand: "Nu-i nunta, fara injunghieri", ca si cum autohtonii si ocupantii o tineau intr-un continuu zaiafet! Incepuse faza a doua a silniciilor, prin expulzarea romanilor in tabere de munca fortata din Ungaria si Germania, concentrarea barbatilor in lagare si pedepsirea celor ce-i ajutau pe evreii stransi in ghetouri. Totodata, se sprijinea refugierea/emigrarea bastinasilor in Romania, mai ales a intelectualitatii. "Pentru maghiarime, aici, nu evreimea, ci romanii reprezinta inamicul public numarul unu", sustinea dr. Medve Andras, seful Partidului fascist nyilasist ("Crucile cu sageti"). Se suprimasera ziarele romanesti, se epura vechea administratie, se maghiariza invatamantul si se urmarea trecerea la confesiunile reformata si unitariana. In acest context, un caz aparte il reprezinta Clujul. Episcopul greco-catolic dr. Iuliu Hossu a refuzat sa plece din oras, afirmand: "Raman alaturi de credinciosii mei, sa le impartasesc soarta", chiar daca numerosi ortodocsi si uniti luau drumul pribegiei, refugiindu-se in teritoriile neocupate sau dincolo de Carpati. Si-a pastorit turma cum a stiut si a putut mai bine, infruntand cerbicia autoritatilor maghiare, infiintand scoli romanesti confesionale, facand vizite apostolice in tot teritoriul si chiar la Spitalul Militar din Budapesta, unde erau adusi ranitii romani din armata maghiaro-germana. Au fost numeroase atentate la viata lui, mai ales dupa ce se declansase faza a treia, numita "Vrem Ardealul fara evrei", insemnand trimiterea acestora in lagarele naziste de la Auschwitz si Buchenwald, adica aplicarea "solutiei finale". Pe lAngA numeroasele acTiuni ale romAnilor, de a-i ascunde pe evrei in casele lor si a le procura pasapoarte, pe stapanii vremelnici ii exasperau initiativele prelatului numit "Parintele tuturor". Cum printre bunurile Episcopiei greco-catolice din Cluj se aflau si multe localuri (locuinte, pravalii, ateliere) inchiriate evreilor din oras, autoritatile maghiare insistau sa li se rezilieze contractele, pentru a fi evacuati; deci, ai nimanui; deci, meniti "lagarelor mortii". Situatie in care se aflau multe familii de evrei, printre care Gr�n, Silberman, Balasz, Komgut. Ani in sir, Vladica a reusit sa dejoace intentiile uzurpatorilor si n-a evacuat niciun evreu, pe multi crestinandu-i "pro forma", pentru a iesi din iadul horthyst. Prin toate demersurile sale, episcopul Iuliu Hossu, devenit "Cardinal in pectore" (in secret) cu un an inaintea mortii (1970), merita sa-si gaseasca locul, alaturi de Regina Mama Elena, in Memorialul Yad Vashem, din Ierusalim. Nota: Fata de cele aratate despre epurari, nu ne mira ca, dupa 60 de ani de existenta, unica revista saptamanala "Foaia romaneasca", din Jula, isi inceteaza aparitia, ca urmare a unei decizii politice iresponsabile!

Valentin HOSSU-LONGIN