Cu aproape 25 de ani in urma, Adam Ockelford preda o lectie de pian unei fetite de la scoala pentru orbi Linden Lodge din Wandsworth, in sud-vestul Londrei. In acelasi timp, un tanar cuplu impreuna cu fiul lor in varsta de cinci ani, care faceau turul scolii, au patruns in sala de muzica. Cateva clipe mai tarziu, baietelul s-a smuls din stransoarea parintilor si a alergat spre pian. A impins-o pe eleva de pe bancuta, trantind-o violent la podea. "Parea ca o masinarie programata sa cante. A inceput sa loveasca clapele puternic, cu pumnii si coatele", isi aminteste profesorul Ockelford. "La inceput am zis ca este putin intr-o doaga. Dar deodata am realizat nu numai ca el canta <<Don't Cry For Me Argentina>>, dar, pe deasupra, mai adauga acorduri in plus, pentru a-i oferi mai multa muzicalitate piesei. Atunci mi-am dat seama ca in fata mea nu se afla un nebun, asa cum crezusem la inceput. Ma aflam in prezenta unui geniu". Toate acestea se intamplau in 1985. Canta absolut orice In prezent, Derek Paravicini se pregateste de primul concert intreg, acompaniat de o orchestra, intr-o serie de aparitii organizate in Bristol si Londra. Geniul muzicii, acum ajuns la varsta de 30 de ani - poreclit "iPod-ul uman" -, s-a nascut cu 14 saptamani inainte de termen. Cu toate ca tratamentul cu oxigen primit atunci i-a salvat viata, creierul lui a fost deteriorat, barbatul suferind acum de un grav deficit de invatare si de autism. E orb, nu poate citi in limbajul Braille, nu prea poate numara, darmite citi muzica. Cu toate aceste dizabilitati, Paravicini poseda un dar uimitor: poate canta absolut orice, dupa o singura auditie. Pentru Ockelford, care acum preda muzica la Universitatea Roehampton, viitoarele concerte ale acestuia marcheaza o noua etapa a prieteniei deosebite care ii leaga pe cei doi - incepute in momentul in care micutul geniu a dat navala in sala de muzica a acestuia, cu 24 de ani in urma. De atunci, profesorul i-a fost deopotriva mentor si prieten si lui Paravicini. Ba chiar i-a realizat acestuia si o biografie, intitulata "In the Key of Genius". Ca metoda de predare in�cipienta, Ockelford punea manutele elevului peste ale sale, pentru ca acesta sa simta cu exactitate miscarile executate. Zece ani de munca asidua Dar pana sa se ajunga la acest stadiu, prioritara a fost rezolvarea unui lucru de baza: ca sa ii poata preda, era imperativ ca profesorul sa poata ajunge, totusi, la claviatura: "Au trecut luni de zile pana cand m-a lasat sa ma apropii de pian: ma lovea si ma impingea deoparte cu capul. Singura metoda prin care reuseam sa il invat ceva era sa-l ridic cu forta, sa-l imping in celalat capat al incaperii si sa cant ceva repede pana reusea el sa se intoarca la pian. Numai asa reusea sa reproduca ceea ce cantam eu. Nu vorbea prea mult, deoarece a realizat ca poate comunica eficient cu cei din jur prin intermediul muzicii. Zece ani - cu cate o ora de antrenament pe zi - au trecut pana cand Paravicini a invatat sa cante corect notele. Ockelford considera ca "memoria extraordinara a elevului sau il diferentiaza clar de muzicienii de rand, care sunt constransi de introducerea rigiditatii in partiturile lor". Maniera relaxata a lui Derek Paravicini de abordare a pieselor - si capacitatea lui extraordinara de improvizatie - il muleaza pe acesta perfect pe stilurile de jazz si blues. Muzica pe care o canta genialul pianist abunda de prospetime si unicitate, astfel ca la fiecare spectacol in parte va oferi audienta cu o cu totul alta abordare a fiecarei piese in parte. Viitoarele concerte pe care le va sustine ii vor spori, cu siguranta, rata de popularitate, in Europa si Statele Unite deopotriva.

Ana MUNTEANU