Campania pentru alegerile europarlamentare din iunie 2009 din Romania a fost partial umbrita, minimalizata, compromisa de prematura campanie prezidentiala. Conform Constitutiei din 2003, pentru prima data mandatul de presedinte al Romaniei dureaza cinci ani, iar alegerile prezidentiale ar trebui sa aiba loc la expirarea mandatului. Basescu a depus juramantul pe 20 decembrie 2004. Data alegerilor trebuie stabilita de guvern cu 45 de zile inaintea votarii. Alegerile vor fi probabil in decembrie, nu mai tarziu de cinci zile dupa expirarea mandatului presedintelui. Graba candidatilor prezidentiali de a porni razboiul electoral a aruncat europarlamentarele in cvasianonimat. In loc sa-si promoveze candidatii pentru Parlamentul european, partidele isi testeaza acum liderii cu pretentii de presedinte al Romaniei. Confuzia dauneaza ambelor campanii.
Lipsa de imaginatie din campanie este evidenta. Se repeta cliseele din campaniile pentru alegerile locale si generale de anul trecut. Atunci, primari precum Boc la Cluj, Ciuhandu la Timisoara, Mazare la Constanta ori Vanghelie la sectorul 5 din capitala "garantau" pentru candidatii propriului partid sau aliantelor din zona lor de notorietate la Consiliul judetean ori Parlamentul Romaniei. Culmea, garantia se facea in conditiile primelor candidaturi uninominale pentru Consiliile judetene si Parlament. Chiar logica alegerii uninominale era astfel subminata. Acum, presedintii de partid-candidati la presedintie garanteaza la randul lor pentru candidatii propriilor partide de pe listele de la europarlamentare, fie la gramada, dar in cerc mai restrans, pentru candidatii cu sanse, fie individual, pentru cate un candidat, dintre cei cu sanse. In locul unei dezbateri cu miza europeana avem parte tot de o cearta de cartier. Cartierul Cotroceni.
Spre deosebire de primele alegeri europarlamentare de la noi, din 2007, cand era vorba doar despre sfarsitul de mandat si se desfasurau doar la noi in tara, acum au loc alegeri in toata Uniunea Europeana si este vorba de mandatul integral, de cinci ani. Din modul in care se desfasoara alegerile la noi, chiar ca nu am simtit miza europeana. Campania europeana, temele europene, temele din alte tari cu grupuri parlamentare din care facem si noi parte, - nimic din toate acestea nu are rezonante in campania noastra. Sau aproape nimic, pentru ca, din cand in cand, presa mai publica relatari din alte campanii europarlamentare. Si nici campania din Romania nu are rezonante in tarile UE. Inca traim in lumi paralele, iar cei care vor intra in Parlamentul european vor iesi aproape total din peisajul autohton, fiind condamnati la un fel de exil politic.
Candidatii Basescu, Antonescu si Geoana nu prea par a se sinchisi de marginalizarea campaniei europarlamentare. Si de ce s-ar sinchisi, cand pentru ei nu exista nimic pe lume mai presus de lupta pentru Palatul Cotroceni? Or, mai mult decat pana acum si pentru un motiv in plus (criza financiara si economica mondiala), miza europeana va fi cruciala in Romania. De cand ne-am integrat, parca a intervenit un fel de stagnare. In afara de interventiile repetate ale forurilor europene pentru reforma din justitie, Romania are o nevoie imperioasa de suplimentarea presiunii europene (si occidentale) pentru continuarea reformelor si innoirea legislatiei de tip european. Influentele complexe ale integrarii Romaniei in NATO si UE au fost poate cei mai importanti factori ai modernizarii si democratizarii, mai importanti decat factorii interni. Tocmai de aceea dezbaterea temelor europene trebuia sa ne retina atentia, nu campania prost mascata pentru prezidentiale. Singura noastra consolare este ca anumiti lideri autohtoni (presedintele, premierii din ultimii ani, unii ministri, primari, deputati, senatori, europarlamentari) au stiut sa joace cartea europeana cand a fost nevoie. Daca mizau si in aceste alegeri pe cartea europeana, aveam cu totii cate ceva de castigat.