Inainte de a fi numele unei strazi la Sosea, maresalul Constantin Prezan a fost un militar care a condus la victorii armatele romane, un sincer patriot, un om cu prietenii solide si o sotie superba. E cazul sa amintim chiar de la inceput de frumoasa Olga Prezan, pentru ca in epoca respectiva mult se mai vorbea despre ea. Interesul pentru maresalul Constantin Prezan creste odata cu progresul cercetarii istorice privind Razboiul de Reintregire, Unirea si constituirea statului modern roman. Stimularea cercetarilor privind viata lui Prezan nu a fost posibila inainte de decembrie 1989, maresalul fiind varful unei elite militare care a fost margina�lizata de regimul comunist, daca nu neantizata. In plus, maresalul Prezan fusese unul din campionii luptei impotriva bolsevismului atat in Est, cat si in Vest, trupele comandate de el s-au batut si cu rasculatii sovietelor si cu bandele revolutionare maghiare ale lui Bela Khun. Perioada de glorie a lui Prezan a fost cea din anii Primului Razboi Mondial, cand a implinit cele mai importante functii militare: comandant de armata, sef al Marelui Cartier General, comandant suprem ad-interim al Armatei Romane (in locul titularului - regele Ferdinand). Petre Otu prezinta in volumul sau "Maresalul Constantin Prezan. Vocatia datoriei" evenimentele care i-au permis lui Prezan sa conduca trupele romanesti peste Carpati si sa se retraga din campania anti-budapestana fara sa cunoasca infrangerea, precum si modul cum a organizat batalia pentru Bucuresti ("Operatia de pe Neajlov-Arges"), si a coordonat refacerea trupelor romanesti in teribila iarna a anului 1917. Victoriile obtinute, medaliile si functiile nu l-au aparat pe Prezan de intrigi si conspiratii, asa ca marele ostean s-a trezit pensionat. Dar roata vietii se invarte si iata-l pe maresal readus in fruntea Marelui Cartier General, coordonand reintrarea Romaniei in razboi si realizarea Marii Uniri din 1918-1920. Si in toate aceste actiuni, Prezan il are alaturi, pe "fidelul Ion Antonescu". O cariera militara exemplara Nascut la 27 ianuarie 1861, la Sterianul de Mijloc (comuna Butimanu-Snagov), viitorul maresal urmeaza traiectoria obisnuita a ofiterimii romane, cu escale in scolile militare ale vremii. Dupa Scoala de ofiteri, Prezan invata in Franta, la Scoala de Artilerie si Geniu de la Fontainebleau. Era unul din cei sase bursieri alesi si trimisi de regele Ferdinand la studii peste hotare, pe care le absolva cu brio, la 6 martie 1887. Reintors acasa cu o diploma de "Ofiter de Stat Major", Prezan e avansat la gradul de capitan, si e numit profesor de fortificatii militare. Istoricul Petre Otu arata ca Prezan isi leaga numele de unele dintre cele mai importante constructii militare din istoria armatei romane, precum "Cetatea Bucuresti" si "Linia fortificata Focsani-Namoloasa-Galati". La 8 aprilie 1892, Prezan, avansat maior, comanda un batalion de geniu, pentru ca trei ani mai tarziu, in 1895, sa fie numit seful Serviciului geniu al Corpului 2 Armata, si cooptat membru al Comitetului Consultativ al Armatei Romane. La 16 noiembrie 1896, colonelul Constantin Prezan este numit adjutant regal pe langa Printul mostenitor Ferdinand. In acelasi an, sotii Prezan cumpara mosia si conacul Schinetea, circa 1100 de hectare. Cariera militara si aceasta situatie stralucitoare au ajuns in gurile clevetitoare. Vorbe incep sa circule despre frumoasa si mult admirata sa sotie, Olga Prezan, doamna de onoare a Principesei Maria. A fost oare Ferdinand amantul Olgai? Neamtul era foarte discret. Olga - o femeie foarte atragatoare Olga Eliad avea 15 ani cand s-a casatorit cu Prezan, care era cu 16 ani mai in varsta. Era cuceritoare, avea sex-appeal si o minte brici. Militarul ii va purta o dragoste constanta. Adusa la Palatul Cotroceni, Olga nu se prea intelege cu Maria, sotia lui Ferdinand. Ileana, ultima fiica a cuplului regal Ferdinand-Maria, a incondeiat-o bine: "Olga a fost o intriganta care a otravit primii ani de casnicie ai mamei mele". Principesa Ileana a vazut destule ca sa scrie cu atata siguranta ca Olga Prezan era amanta lui Ferdinand. Nici prim-ministrul Constantin Argetoianu n-o iarta; in memoriile sale, Argetoianu scrie ca Olga era "draguta, frumusica si plapanda"; "mestera in dozarea posibilului cu imposibilul, Olga a dus decenii de-a randul trei oameni de nas: Ferdinand Print si Rege, pe politicianul Nicolae Filipescu si pe onorabilul ei sot". Amorul acesta pare-se ca a continuat ani in sir, fara ca aventurile extraconjugale ale sotiei sa-l necajeasca pe Prezan. Acesta a inchis ochii si nu s-a interesat nici de relatia pasionala dintre Olga si Nicolae Filipescu, unul din barbatii politici importanti ai epocii. Acesta era nebun dupa Olga si era cunoscuta ura ce i-o purta regelui cu care impartea favorurile aceleiasi femei iubite. Nici intrasingentul ofiter Ion Antonescu n-a scapat de farmecele Olgai. Si-au scris biletele de amor, au petrecut impreuna. Tanar era Antonescu, plin de energie si necasatorit. Au fost rauvoitori care au pus intrebari daca ilustra cariera militara a lui Prezan s-ar fi datorat farmecelor si pasiunilor usuraticei sale sotii. Tot Argetoianu a dat raspunsul: Olga a fost "geniul bun si pacostea sotului; bastonul de maresal zacea de pe atunci in bideul dnei Prezan". Ea a contribuit la ascensiunea lui Prezan in cariera, dar i-a anihilat personalitatea, adauga istoricul Petre Otu. Marile confruntari militare Daca in dormitor a fost un mototol, Prezan avea multa energie si indrazneala in viata militara si pe campurile de lupta. E adevarat ca se sprijinea pe geniul ostasesc al lui Ion Antonescu, dar numeroase pagini de glorie romaneasca nu ar fi fost scrise fara aportul substantial al maresalului Prezan. Comandant de corp de armata, deci cu competente limitate, Prezan s-a implicat totusi in politica sensibila a Romaniei din preajma declansarii Primului Razboi Mondial. Numit, in toamna lui 1916, sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane, la propunerea prim-ministrului Ion I.C. Bratianu, generalul Prezan a pregatit cu mult profesionalism militara mobilizarea si ofensiva trupelor romanesti pe frontul din Transilvania. Luptele romanilor pentru stoparea ofensivei generale a fortelor germane, austro-ungare, bulgare si otomane au fost deosebit de grele. La 11 noiembrie 1916, generalul Constantin Prezan comanda Grupul de armate care-i purta numele. El se bucura de sprijinul generalilor francezi H.M. Berthelot si Andre Petin, sefii Misiunii Militare Franceze, si, bineinteles, al capitanului Ion Antonescu, seful Biroului de Operatii. Prezan a cunoscut calvarul retragerii, dupa "Batalia de la Bucuresti", amaraciunea dezintegrarii Frontului de Est dupa haosul provocat de Revolutia bolsevica din Rusia, dar si bucuria marilor victorii de la Marasti, Marasesti, Oituz si Budapesta. Traise din plin satisfactia rechemarii sale, in 1918, in fruntea armatei. Dupa razboi, sosise si vremea odihnii luptatorului. Prezan se retrage pe mosia sa de la Schinetea, dar lumea romaneasca nu-l uita. Devine membru de onoare al Academiei Romane, si o Lege votata de Adunarea Deputatilor ii confera dreptul de a purta toata viata uniforma militara si de a se bucura de onorurile si avantajele materiale si de gradul avut in timpul razboiului. Statul roman ii va oferi si o casa aratoasa in Bucuresti. La 1 martie 1931, regele Carol al II-lea ii confera gradul de maresal al Armatei Romane si devine Sfetnic al Coroanei. In calitate de fost sef al Armatei, Prezan a foat senator in mai multe legislaturi. Maresalul Prezan a murit la 18 iunie 1943. Se spune ca-si scria mai de mult memoriile. Unde se afla ele?

Tesu SOLOMOVICI