Din dorinta de a gasi inca deschisa pagina de cultura a ziarului, am abandonat, cu mult inaintea finalului, proiectia filmului de debut al cunoscutei actrite Fanny Ardant. Cinematograful pe care-l ascundea in "ranita" ei regizoarea pare unul corect si colorat, fara a straluci totusi. Dar ceea ce ma interesa mai ales in filmul ei "Cendres et sang" a fost prestatia unor actori romani, ca Ion Besoiu, Olga Tudorache si chiar tanarul Tudor Istodor, in roluri de relativa intindere. De altfel, genericul acestei editii a festivalului mai afiseaza si alte nume romanesti din breasla: daca foarte tanara actrita Maria-Victoria Dragus, care da un relief plin de mistere personajului din "Die weisse band", ultimul film al lui Michael Hanecke, ne era complet necunoscuta, Dragos Bucur si Vlad Ivanov din "Politist, adjectiv" al lui Corneliu Porumboiu, sunt aici pentru a treia sau a patra oara, iar daca le mai adaugam si banda pe care a adus-o cu ultimul sau film "Amintiri din Epoca de Aur" (foto) de Cristian Mungiu, desantul actorilor ia proportii pe care nu le-a mai vazut vreodata breasla la un festival de la Cannes. Dar fiindca veni vorba despre "amintirile-legende" ale lui Mungiu, nu se poate sa trecem peste comentariile din ce in ce mai elogioase starnite de film in presa internationala. "The Hollywood Reporter" ii acorda o pagina intreaga, ceea ce nu e de colea pentru aceasta revista cu spatii gras platite de publicitate, iar cotidianul parizian de mare tiraj "Liberation" publica ieri o ampla cronica, cu totul elogioasa, a lui Bruno Icher, cunoscut critic al ziarului, din care spicuim pentru cititorii nostri: "Cinema-ul romanesc aminteste, in comedie, de marii italieni de odinioara. Moace nostime, simtul acut al derizoriului si obsesia salutara a autoironiei, absurdul povestilor si legendele care raspund faimosului dicton latin - Si non e vero, e ben trovato. Referitor la finalul primei schite din suita cinematografica, autorul vede in delirul birocratic al secventei o 'imagine felliniana, absurda, hilara si magnifica, cu un carusel care-i poarta dezlantuit pe demnitarii locali pe o traiectorie ce nu mai poate fi oprita, superba definitie a regimului delirant al lui Ceausescu. Concluzia acestui film, in afara placerii pe care o provoaca, este ca umorul cultivat de romani pentru a supravietui in epoca dictaturii, n-a pierdut nimic din sarmul si virulenta sa". Interesante sunt si adnotarile unui alt critic francez, Thomas Shouaniere de la revista "Evene". "Intr-un sens, constata el, rea�lizatorii filmului reusesc sa patrunda la esenta cinemato�grafului in timpul in care dialog nu exista sau era minim. Dand prioritate imaginii si gagului vizual, ei creeaza o suita de episoade in care suprarealismul institutiilor si imaginarul unui popor sub presiune coabiteaza cu malitia. In revansa, filmele exploreaza micile invarteli ale unei birocratii in agonie si un me�canism bine lubrifiat in serviciul cultului personalitatii care sfar�seste prin a-si musca coada in permanenta, ceea ce-l face ridicol. Cand hazul devine marturie a istoriei unei natiuni, nu poti decat sa aplauzi". Aplauzele acestea, primite la cea mai inalta instanta a fes�tivalurilor cinematografice, ii obliga pe cineastii nostri sa continue a face "valuri". Speram ca norocul sa ne surada in continuare.

Corespondenta de la trimisul nostru la Cannes, Tudor Caranfil