Zoe PETRE 

"Traian Basescu, singur, brownian, a luat niste decizii care i-au fost favorabile lui", declara deunazi dl. Marean Vanghelie, luceafarul in ascensiune al PSD. Nu ma voi opri de asta data sa comentez amenintatoarea expansiune lingvistica si culturala pe care o atesta repetarea cu delicii a proaspetei expresii "cool" pe care cel mai pesedist dintre bucuresteni si, pana una-alta, cel mai bucurestean dintre pesedisti si-a adaugat-o cu fala in carnetelul de cuvinte. Alaturi de scaunul electric cu care Fata Capitanului si-a fericit detractorii, adverbul "brownian" inventat de dl. Vanghele merita in sine o oda, dar nu azi, si nu din parte-mi. Ce vreau sa subliniez acum este ca, mai mult sau mai putin brownian, mai mult sau mai putin de unul singur, dl. Basescu a luat recent niste decizii care nu i-au fost favorabile deloc. Intre acestea, propun sa acordam premiul I cu cununita deciziei care l-a facut sa declare ca, dupa ce ca si-a dezamagit suporterii, Domnia sa s-a dezamagit chiar si pe sine insusi optand pentru marea coalitie PDL-PSD. Celor tineri, aceasta bovarica auto-compasiune le-a amintit instantaneu cum declara Domnia sa la instalarea guvernului, acum abia cinci luni, ca si-a vazut visul cu ochii. Celor mai batrani, asa, ca mine, ne aminteste inevitabil de gluma cu fostul tovaras de nadejde criticat la partid fiindca a facut cerere de emigrare, si care isi asigura colegii ca nici macar el, cand se uita in oglinda dimineata ca sa se barbiereasca, nu e de acord cu sine insusi. Voci sonore si autorizate din mass-media si chiar din mediul politic s-au intrecut care mai de care sa descifreze presupusa enigma a "declaratiei de la Paris", in tandem - sau nu - cu informatiile secrete din nota nu indeajuns de secreta a Ambasadei Austriei. Nu cred ca e ceva enigmatic in toate aceste bombite de presa, si nici in cele similare care ne mai asteapta pana in noiembrie. Toate astea sunt proba unui fapt bine cunoscut, dar ignorat cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, anume ca dl. Basescu nu este doar un impatimit al discursului conflictual, ci si marele maestru al declaratiilor care se exclud reciproc. Numai cine nu vrea nu-si aminteste cum, dupa ce a blocat din rasputeri orice restituire de proprietate, s-a ales primar promitand emfatic restituirea proprietatilor, si le-a si restituit - aproximativ 3% din ce trebuia si putea sa restituie. Numai cine isi cenzureaza deliberat memoria poate trece cu vederea faptul ca dl. Basescu ameninta coruptii cu tepe in Piata Victoriei exact in momentul in care era chemat sa dea socoteala in Justitie pentru afacerea "Flota". Da, nu ignor in niciun fel caracterul politic al declansarii procedurilor - vezi stenograma PSD pe aceasta tema - dar tot de acolo rezulta clar si ca dosarul ca atare e departe de a fi o inventie. Sau poate va prefaceti amnezici cu privire la sincronizarea impecabila dintre marele razboi retoric cu coruptii din PSD si momentul cand viitorul presedinte isi atribuia ilegal ditamai casoiul in calitate de primar? Amintiti-va macar cum promitea ca va restitui a doua zi imobilul cu pricina, dupa care dna avocat Udrea i l-a castigat mintenas intr-o instanta care a deliberat pret de vreo cinci minute in cap, si n-am mai auzit nimic de acest basm cu cocosul - ros, galben, albastru sau cum preferati dvs. Daca am inceput acest text citandu-l pe dl. Vanghelie, imi pot permite sa-l inchei amintind ce spunea dl. Gusa intr-un recent talk-show pe tema declaratiilor dlui presedinte: cu o competenta pe care nimeni nu i-o poate nega, consilierul dlui Geoana, fost consilier al dlui Basescu, fost apropiat al dlui Nastase, explica nonsalant ca, la sase luni inainte de soroc, un presedinte iscusit ca dl. Basescu incepe sa-si negocieze dosarele in Justitie, in perspectiva pierderii alegerilor prezidentiale. Tineti minte bancul de odinioara, cu amicul care intreaba "ai aflat bancul cu Brejnev (sau Stalin, sau Ceausescu) cazut intr-un sant?" si, la raspunsul negativ al interlocutorului, spune: "nici eu, da-mi place grozav cum incepe!"