Sorin ROSCA STANESCU 

Sunt uimitoare cateva date statistice difuzate de doam�na Codruta Kovesi prin "faimosul Raport de activitate pe 2008 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie". Si este momentul sa le analizam. Inainte, insa, fac o afirmatie grava pentru care imi asum intreaga raspundere. Daca cifrele avansate de Procurorul General sunt reale, atunci rezulta fie ca traim intr-un stat politienesc, fie ca tara noastra este dominata de infractori intr-o proportie mai mare decat oricare alta. Avem, in total, 2334 de procurori, dintre care 648 cu functii de conducere. Cei mai multi dintre acestia s-au format si au profesat pana in 1989. Numarul de dosare "de solutionat" - conform modului in care s-a exprimat doamna Kovesi - se ridica la cifra astronomica de 1.193.614. O prima constatare. Un procuror a avut sarcina de a solutiona, in medie, nu mai putin de 514 cauze. Scazand concediile, zilele de sarbatoare si cele de la sfarsitul saptamanii, ritmul ar fi trebuit sa fie nici mai mult, nici mai putin decat solutionarea a doua dosare pe zi. Ceea ce este imposibil, chiar in eventualitatea in care acestia ar fi fost cei mai harnici si cei mai bine pregatiti avocati ai statului de cand exista aceasta meserie, pana in prezent. Ideea ca exista un numar atat de mare de infractiuni savarsite anual, de 1.193.614 cazuri, ne conduce la o concluzie inspaimantatoare. De regulA, infractiunile nu sunt facute de o singura persoana. Cele mai multe sunt de grup. Cum ar fi, de pilda, furtul. Sa admitem, asadar, o medie modesta de numai doi presupusi infractori intr-un dosar. Aceasta ne conduce la concluzia ca, in realitate, ne referim la circa 2.400.000 de persoane care, anual, savarsesc infractiuni. Peste 10 la suta din populatia Romaniei. Excluzand copiii si batranii, ajungem chiar la un procent de 20 la suta. Oare unul din cinci cetateni e infractor? In acceptiunea doamnei Kovesi, da. Pe de alta parte, tot in Raportul pe 2008 scrie negru pe alb ca, din totalul dosarelor, mai putin de jumatate, circa 40 la suta, au fost solutionate, intr-un fel sau altul. Prin trimitere sau netrimitere in judecata. Nu trebuie sa ne miram de lipsa de eficienta a procurorilor, pentru ca am vazut, mai sus, ca acestia sunt coplesiti de numarul dosarelor. Aici intervine, insa, un alt element la fel de semnificativ. Si anume ca numai in cazul a 34.236 de dosare s-au facut rechizitorii. Sunt din nou cifre de natura sa ne puna pe ganduri. Asadar, dintre cele circa 2.400.000 de persoane cercetate, au fost trimise in judecata doar circa 70.000 - am pastrat media explicata mai sus de circa doua persoane la o prezumtiva infractiune. Ceea ce inseamna ca, in 2008, au existat 2.330.000 de cetateni ai Romaniei hartuiti inutil de Politie si de procurori. Dar daca eu primesc citatii la domiciliu sau sunt luat pe sus si interogat pe nedrept, mai sufera in jurul meu cel putin patru-cinci persoane, rude apropiate, supuse si ele oprobriului public. Prin banuiala, infirmata ulterior, ca eu as fi savarsit o infractiune. Cifra la care ajungem astfel e de peste 11 milioane de cetateni lezati. Este aceasta definitia unui stat politienesc? Daca cifrele doamnei Kovesi sunt corecte, raspunsul este da. Si unde mai pui ca 1182 de per�soane au fost achitate de Justitie, nevinovate fiind, desi au fost acuzate prin rechizitoriu de procurori. Urmeaza o alta constatare sur�prinzatoare. Si scandaloasa, in ace�lasi timp. Intr-un stat in care permanent liderii, in frunte cu insusi presedintele, au acuzat o accentuata coruptie, doar 1,5 la suta din cazurile cerce�tate de procurori sunt de acest fel. Restul, cele mai multe, tin de nesiguranta cetateanului. Infractiuni contra persoanei. Contra patrimo�niului. Talharii. Inselaciuni. Unde este coruptia atat de mult clamata? Ori nu prea exista, ori procurorii se ocupa de altceva. In ce fel de stat traim? Politie�nesc sau un stat al infractorilor? Tot doamna Kovesi ar trebui, pana la urma, sa raspunda.