Paul Cernat (n. 1972, Bucuresti), publicist, critic literar, eseist roman. Este lector universitar doctor la catedra de Istoria Literaturii Romane a Universitatii din Bucuresti. A colaborat cu cronici literare si eseuri la numeroase publicatii culturale din tara, Dilema, Dilema Veche, Dilemateca, suplimentul Vineri al revistei Dilema, Observator cultural, Suplimentul cultural al Revistei 22, Idei in dialog etc. A participat in calitate de critic de cenaclu la Cenaclul Litere, condus de Mircea Cartarescu. Este specialist in avangarda literara interbelica. Este autor a nenumarate prefete si studii critice. Lucrari publicate individual: Avangarda romaneasca si complexul periferiei, Editura Cartea Romaneasca, 2007; Contemporanul: istoria unei reviste de avangarda, Editura Fundatiei Culturale Romane, 2007. Paul Cernat, a recuperat ceva cu adevarat esential literatura romana, dupa 1990? Fara doar si poate, in primul rand, libertatea expresiei si libertatea atitudinii critice fata de toate cele. in al doilea rand, memoria si intimitatea cenzurata: memorialistica, jurnalele intime, literatura de sertar, literatura exilata, marturiile Gulagului. In al treilea rand firescul, o anume naturalete a comunicarii si ar mai fi... In toate astea intra bineinteles si framintarile generatiilor tinere de scriitori. Da, fiindca as spune ca ele tin, pe langa dificultatile su�pravietuirii intr-o lume instabila, de nevoia unui nou contract, literar si institutional, cu societatea, si, implicit, cu cititorii de azi, care nu mai seamana cu cei de ieri. Ce carti ar putea (intr-o neipocrita si nu foarte subiectiva ierarhie a ultimelor doua decenii) sa arate vitalitatea literaturii noastre? Fara a ierarhiza, dau, rapid, o "lista" foarte partiala de titluri (proza si poezie), din care lipsesc dramaturgia, scrierile nonfictionale, critica si eseistica (ultimele - foarte bine reprezentate in ultimele doua decenii). Asadar, la roman: "Femeia in rosu", "Nostalgia", "Orbitor (Aripa stanga)", "Hotel Europa", "Am�basadorul", "Dumnezeu binecu�vanteaza America", "Exuvii", "Intoarcerea huliganului", "Intal�nirea", "Pupa russa", "Istoria unui tinut de verdeata si racoare", "Proorocii Ierusalimului", "Simion Liftnicul", "Talpi", "Asediul Vienei", "Noaptea lui Iuda", "Cei sapte regi ai orasului Bucuresti", "Cel mai bun roman al tuturor timpurilor", "Povestirile mamei batrane", "Teodosie cel Mic", "Degete mici", "Cruciada copiilor", "Venea din timpul diez", "Cine adoarme ultimul", "Fantoma din moara". Si citeva titluri la "poezie": "Ieudul fara iesire", "Porcec", "Arta Popescu", "Netraitele", "Dintr-o scorbura de morcov", "Infernala comedie", "Caragialeta", "Mutilarea artistului la tinerete", "Juventus", "Manifest anarhist", "Ecografitti"... Ti-ai petrecut in comunism copilaria si adolescenta. Suficient cat sa ai o judecata macar aproximativa asupra lui? Daca as fi trait mai mult timp sub comunism as fi fost, cu siguranta, mai contaminat de toxinele lui. Daca as fi trait mai putin timp sau deloc, as fi avut in mai mica masura sau deloc experienta (cat de cat) lucida, din interior, a acelei lumi "disparute". Restul e judecata retrospectiva, experienta de lectura s.a.m.d. Fara indoiala, aceasta existenta de frontiera, amfibie, de adolescenti prinsi intre doua lumi, constituie un avantaj, daca stii sa-l valorifici. Dar nu cred ca a vegeta, ca mine, 17 ani sub ceausism, in anonimat, e suficient pentru a avea, acum, o vedere limpede si o judecata lucida asupra unui univers atat de complicat. Nici pe departe. In cele trei volume de explorare a comunismului. te-au insotit alti trei tineri scriitori. Ati gindit aceste carti ca pe niste "marturii ale unei generatii"? Nu neaparat (am scris doar in numele nostru), dar daca au fost percepute asa, e bine... Formula lui Felix Aderca, pe care o invocati, e potrivita mai ales pentru istoriile personale din O lume disparuta. Explo�rarile... care au un caracter mai obiectivat. Totul a inceput, de fapt, de la o prabusire masiva a iluziilor noastre privind "misia intelectualilor" anticomunisti dupa prezidentialele din 2000. Ne-am dat seama atunci ca vremea cuvintelor mari a trecut, si ca a venit momentul sa ne asumam, cu maxima onestitate, cu cruzime chiar, si cu mica forta a exemplului personal, propria experienta cotidiana a comunismului, cata a fost, de pana in 1989. Nu ascund ca acest exercitiu rememorativ a crescut din frustrare, din resen�timent, din exasperare. A fost o demascare exasperata a istoriei personale, dublata de o anume nostalgie ironica si melancolica, o sfidare la adresa ipocriziei celor mai varstnici si, normal, mai "compromisi" decat noi. Exista o atitudine comuna. Iar dialogul cu H.R. Patapievici din finalul cartii a fost un mod de a ne exprima solidaritatea si afinitatea de atitudine cu un intelectual din generatia anterioara care a ales anonimatul sub dictatura, refuzand sa publice fie si un rand. Guvernarea lui Adrian Nastase, care ne indemna sa uitam trecutul pentru a privi in viitor, ne-a "inrait" suplimentar ("O lume disparuta..." si primul volum din "Explorari..." au aparut la finele guvernarii pesediste). Si, ca un happy end, proiectul colectiv al Explorarilor s-a incheiat, inclusiv editorial, in noiembrie trecut. Acum, dupa 19 ani de la "evenimentele din decembrie", daca privesti literatura celor aproape 5 decenii de comunism, esti tentat sa rastorni ierarhii? A ramas mai putin decat ne-am fi asteptat, din literatura acelor ani? Nu simt nevoia sa rastorn ierarhii ci doar sa le "corectez" acolo unde cred ca e cazul, sa le reexaminez cu spirit critic, refuzand, pe cat posibil, ideile primite de-a gata. Cand incepi sa te maturizezi, gesturile teribiliste nu te mai incanta. Or "revizuirile" in care cred presupun (re)lectura sistematica si, pe cat posibil completa, sine ira et studio. Ea implica, apoi, respectarea adevarului estetic, oricat de subiectiv s-ar infatisa, si o cat mai buna cunoastere a contextului in care au fost scrise si receptate acele carti. Sigur ca multe s-au uzat estetic si moral, multe au fost, din motive conjuncturale, supralicitate, in vreme ce altele au fost sublicitate. Dar, dincolo de orice "uzuri", literatura scrisa si publicata inainte de 1989 a fost, adeseori, una de reala valoare (nu datorita Sistemului, ci in pofida lui, cum bine a spus un critic). A o bagateliza la modul global ca "expirata" etc. denota fie naivitate, fie rea-credinta si duce la o acceptare voioasa a minoratului literar de care avem parte din plin. Te preocupa problema intelectualilor, fata in fata cu "puterea proletara". Care a fost slabiciunea cea mai evidenta a intelectualului roman? Cred ca un defect major (care insa, in ordinea supravietuirii si adaptarii la mediu, poate reprezenta o calitate) e capacitatea sofistica a "speciei" de a-si inventa alibiuri pentru slabiciuni omenesc-prea omenesti. De prea multe ori intelectualii romani au fost egoisti, vanitosi, acomodanti, usor de "cumparat" de Putere prin diferite privilegii, materiale sau de statut simbolic. Sunt, de regula, lipsiti de solidaritate reala in jurul unor principii, desi le invoca. Spiritul lor de corp se manifesta, cand se manifesta, in jurul unor chestiuni de interes personal sau clientelar. Au, uneori, o combinatie foarte interesanta de naivitate bovarica si de pragmatism meschin, de aroganta (fata de subordonati) si de servitute (fata de cei puternici, de la care isi extrag beneficiile). De dragul confortului si al "gloriei", multi sunt in stare sa slujeasca, zelos, orice aberatie in care nu cred. Dar, sigur, e vorba de un portret in abstracto... Avangarda este un alt subiect pe care-l propui, mai ales ca literatura romana s-a conectat prompt dintru inceput la avangardele europene. Nu sunt un avocat al avan�gardei. Nici al apararii, nici al acuzarii ei. Nu am studiat de altfel avangarda "in sine". Ea a constituit, pentru mine, un punct privilegiat de observare a unor tendinte ale modernitatii noastre. Complexul periferiei nu e doar o trasatura a avangardei autohtone (care a incercat si in cateva cazuri a reusit sa-l depaseasca, prin intrarea unor reprezentanti ai sai in marile circuite internationale), ci si a culturii romane moderne, de la Dinicu Golescu incoace. L-au avut si pasoptistii, l-a avut si tanara generatie interbelica, il au si multi dintre contemporanii nostri. Nu vedeti cat de avizi de Nobel suntem? "Romania se construieste azi" spunea Ion Vinea intr-un manifest din 1924. Asta e: vrem mereu sa luam totul de la capat, sa ardem etapele, sa fugim de "grelele mos�teniri" care ne tin in loc, la margine. Vrem sa ne ia in sea�ma lumea civilizata... In fapt, complexe provinciale nu au doar tombaterele, ci si cei care vor progresul cu orice pret... Acum o intrebare fata de care te-as ruga sa nu fii prudent: despre ce scriitor roman al ultimelor decenii poti spune fara rezerva ca poate fi considerat universal? Oho, sunt destui... Chiar trebuie sa dau un singur nume? Este doar o rugaminte. Bine, uite: daca as putea, as propune-o la Nobel pe Gabriela Adamesteanu. Numai ca Nobel-ul nu a reprezentat si nu reprezinta un certificat de universalitate. Ce este "Razboiul fluturilor", in scrisul tau? O carte seducatoare, sau un inceput romanesc? De ce nu ai scris-o singur? Nu am scris-o singur pentru ca ideea scrierii cartii nu mi-a venit doar mie. Ea s-a copt prin 2004 in timpul unor discutii cu poetul si amicul Andrei Ungu�reanu. A fost, inainte de orice, un amuzament, un joc liber al fanteziei literare in care fiecare a venit cu propriile fantasme. Ne-am gandit ca un roman fantasy in care personajele sa fie in exclusivitate insecte nu s-a mai scris (incercase ceva Eliade in adolescenta), iar schema de tip "razboiul lumilor", cu un conflict intre fluturii de noapte si cei de zi, s-a dovedit in sine captivanta. In ceea ce ma priveste, latura livresca, metafictionala a avut un cuvant de spus. Andrei Ungureanu e mai "povestitor", mai epic. Dar amandoi am vrut sa dam un impuls, oricat de modest, literaturii romane de imaginatie pura, pe care in 2005 o consi�deram in suferinta... A contat foarte mult si pasiunea mea entomologica din copilarie, cand alcatuiam zeci de insectare si citeam lucrari de specialitate despre fluturi. O buna parte a efectelor speciale din carte vine din poezia denumirilor stiintifice ale lighioanelor. Oricum, nu ne vom opri la acest prim volum. Proiectul continua, caci razboiul dintre noapte si zi se afla abia la inceput. Este critica literara de azi pe inaltimile de unde se vede toata literatura? Nu, nu e pe inaltimi, sau e ca in metafora medievala cu piticii care, cocotati fiind pe umerii uriasilor, cred ca vad mai departe decat ei. In realitate, nu vad. Cu exceptia supra�vietuitorilor de "scoala veche", critica actuala sufera cand de hipermetropie, cind de miopie avansata. Unii abia mai zaresc padurea, din avion, altii vad doar copacii. Discutia e lunga. Ce cuvant poti alatura in afara de "periferie", "complexului", vorbind de literatura noastra? "Provincialism", probabil. Ce ii intereseaza pe studentii tai cel mai mult? E greu de spus. Desi vor sa invete si unii sunt chiar foarte interesanti, mi se par cam dezo�rientati in optiuni, si ii inteleg. Ce li se ofera, de fapt? De casnd cu procesul Bologna, facultatea s-a transformat in institut de trei ani, masteratul a devenit o nebuloasa, nu o reala "apro�fundare" a studiilor, iar doctoratul, redus tot la trei ani - un antre�nament modest si aproape obligatoriu, la inceput de cariera... Stii cumva ce asteapta Europa de la literatura noastra? Daca as sti, as raspunde... Dar nu stiu prea bine ce mai inseamna "Europa". Intrebarea e: ce asteptam noi de la cartile noastre? Si ce mai asteptam de la literatura?

Iolanda MALAMEN