Dan PAVEL 

In ultimele doua-trei saptamani, am inteles cat de mult a scazut miza campaniei pentru alegerile prezidentiale. Traian Basescu poate "sa traiasca bine!" inca cinci ani la Palatul Cotroceni. Desemnarea oficiala a candidatilor pentru Presedintie ai celor doua partide de opozitie a lamurit lucrurile inainte de intrarea in campanie. Cand scriu cele doua partide "de opozitie" ma gandesc la opozitia externa, adica la PNL, si la opozitia interna, din interiorul coalitiei, adica la PSD. Am crezut multa vreme ca jocurile nu sunt facute. Aveam argumente puternice, dar realitatea ma obliga sa schimb premisele rationamentelor si baza empirica a analizelor. Nu poti face abstractie de lipsa de stralucire intelectuala si politica a contracandidatilor Mircea Geoana si Crin Antonescu. I-am urmarit in ultima vreme in diferite ipostaze, iar calitatea de candidati le evidentiaza nu doar defectele cunoscute, care nu sunt numeroase, cat mai ales lipsa calitatilor decisive in asemenea competitii: inconsistenta, pseudocharisma, orizont cultural limitat, lipsa talentului. Ambii sunt baieti destepti, cu care poti sa trancanesti ore, la un lunch, dinner ori cafenea, la petreceri ori la o partida, dar nu stralucesc. Sunt baieti de protocol, poti sa iesi cu iei in fata la vernisaje sau premiere. Politicieni de protocol. Locomotive de protocol. Strategia si tacticile electorale care pot fi folosite pentru ei nu vor putea sa-i ridice prea mult, pentru ca modul lor de gandire si exprimare este prea limitat. Nu ai ce sa le mai faci lui Geoana ori Antonescu: nu ajuta nici transplantul, nici operatiile estetice. Nu au anvergura, iar despre adversar poti sa zici orice, dar n-are novicitatea democratica pe care le-au avut Iliescu, Nastase ori Vadim. Opozitia a esuat in tentativa de a promova candidati-amenintare pentru Basescu. Ar mai exista varianta desemnarii unui alt contracandidat, dar asta ar insemna incalcarea regulilor formale ale disciplinei interioare a partidelor si campaniilor, care impun sustinerea unui candidat puternic de catre un partid politic sau o coalitie. Tactica eliminarii din vreme a lui Oprescu din cursa pentru Cotroceni a fost bine gandita. El avea mai multe sanse, cu toate ca politic si intelectual este sub cei doi tineri presedinti de partide. Toate scenariile electorale publicate sau care circula pe diferite canale se dovedesc inutile. Si nu pentru ca nu ar fi fost gandite temeinic, aveau tot ce le trebuie, de la colectarea banilor la folosirea metodelor de dezinformare proprii serviciilor secrete din aceasta parte a lumii, cu exceptia unui singur lucru. Cel mai important. Partidele si-au exercitat deficitar principala functie, cea a selectarii cadrelor. Or, nu exista pentru un partid proces mai important de selectie decat a candidatului la Presedintie. Chiar daca persista indoielile si argumentele cu privire la capacitatea lui Basescu de a fi un om de stat adevarat, chiar daca actele si discursurile sale te fac sa nu te relaxezi niciodata, deocamdata nu are contracandidat. Raman inca in picioare ipotezele si zvonurile cu privire la existenta unor planuri de compromitere a lui Basescu, a membrilor familiei sale, a apropiatilor si liderilor partidului. Rational, nu am cum sa le evaluez. Poate doar prin consecinte. Insa imprevizibilul Basescu ne poate incurca pe toti. Si pe contracandidati, si electoratul. Pentru ca se poate autodistruge. Omul acesta are atata energie, dar de multe ori o foloseste gresit. Oricate masuri de prevedere s-ar lua, daca nu-si controleaza energia, se poate intoarce asupra lui insusi. Devine energie negativa. Poate sa piarda, chiar daca ceilalti par deocamdata fara sanse. Candidatul surpriza, compromiterea lui Basescu de catre obscuri ori autodistrugerea sa prin energie negativa - sunt ipoteze, mai degraba improbabile. Pare ca si Basescu a inteles, pentru ca si-a reluat jocurile mintii si combinatiile tactice.