Acestui public special nici nu-i mai trebuie bilet de intrare sau sala de spectacole. Show-ul pe care nu l-ar pierde nici in ruptul capului e stralucirea bliturilor paparazzilor si, mai ales, toaletele starurilor si podoabele lor. Fiindca, odata cu ascensiunea frumusetilor cinematografiei de pe cinci continente, pe trepte urca averi intregi - cele de la gatul, incheietura, degetul sau urechea acestor gingase simboluri ale idealului feminin. Bijuterii pe care actritele insele si le privesc cu invidie cand se admira in oglinda. Fiindca nu le apartin, ele le-au fost pur si simplu incredintate pret de o jumatate de ora. Casa Chopard, al carei magazin e chiar peste drum de Palat, are un serviciu gratuit de imprumut al nestematelor ce urca scara de ceremonii, cu avantaje reciproce: diamantele ei sporesc stralucirea actritelor dupa cum stralucirea actritelor da lustru renumelui firmei. Nimic rau in asta, numai ca aseara, cand vedeta filmului britanic "Fish Tank", ca sa luam un exemplu, a urcat majestuos treptele, a facut-o flancata discret de sase matahale in smocking, bodygarzi care nu atat vulnera�bilitatea actritei o protejau, cat perlele nepretuite arborate pe piept. Este si aceasta o imagine a modernei "comedii umane", jucata in plina Mecca a cinematografului, eterna desertaciune a desertaciunilor. Palmierul de rubin De altfel, aceeasi firma Chopard asigura, de mai bine de zece ani, si trofeul festivalului, faimosul Palme d'Or. Compatriotul nostru, Cristian Mungiu, v-ar putea confirma ca soclul sculpturii e format dintr-un smarald care-ti ia ochii. Smarald care nu mai trebuie inapoiat fabricantului! E drept ca anul acesta nu exista nici cea mai mica sansa ca el sa ne revina. Ne razboim pentru alt trofeu: Marele Premiu al sectiunii "Un certain regard" si avem ca adversari un Alain Cavalier (premiat aici in 1986 si 2005), un Pavel Longhin (distins in 1990 cu premiul pentru regie) si alte nume consacrate ale industriei si artei. Candva, prin 1930, intr-un articol dedicat viitorului cinema�tografiei, in plina deruta provocata de aparitia sonorului, cand vreun festival de film nu exista nici macar ca idee, Liviu Rebreanu intrevedea vizionar o "intrecere a popoarelor pentru arta cea noua"... Ei bine, tocmai asta se intampla aici, la tarmul Mediteranei, in aceasta nestatornica luna mai.

Tudor Caranfil, Cannes