In opinia celor doi istorici de arta din Germania, versiunea reala a intamplarii nu a iesit pana acum la suprafata din cauza "legamantului tacerii" facut de cei doi barbati: Gauguin pentru a nu fi adus in fata justitiei pentru fapta sa, iar Van Gogh pentru a-si apara prietenul. In proaspat lansata carte "Urechea lui Van Gogh: Paul Gauguin si Pactul Tacerii", cei doi autori - Hans Kaufmann si Rita Wildegans - pretind ca atacul lui Gauguin asupra lui Van Gogh a fost motivul pentru care cel din urma s-a sinucis la doi ani dupa aceasta violenta experienta, si nu boala lui psihica. Potrivit teoriei vehiculate pana acum, pictorul olandez a fost foarte aproape de moarte din cauza sangerarii abundente suferite in urma taierii urechii cu o lama, in urma unei crize de nebunie, la data de 23 decembrie 1888. Apoi si-a infasurat urechea taiata intr-o bucata de material si i-ar fi dat-o unei femei dintr-un bordel invecinat. Si totusi, noua lucrare a expertilor din Hamburg ofera o cu totul alta varianta. Prietenie sfarsita violent Paul Gauguin, un excelent scrimer, planuia sa plece din faimoasa "Casa Galbena" pe care Van Gogh o detinea in Arles, in sudul Frantei, deoarece sederea acolo nu-i priise. Artistul a iesit din casa prietenului sau, cu bagajul intr-o mana si cu floreta in cealalta. Van Gogh - care ceva mai devreme aruncase, furios, cu un pahar in Gauguin - s-a luat dupa el. Pe drum, in preajma unui bordel, discutia celor doi a inceput sa ia proportii. Gauguin i-a retezat urechea amicului Van Gogh - pentru a se apara de acesta sau, pur si simplu, pentru ca era orbit de manie. Si-a aruncat imediat apoi sabia in raul Rh�ne. Victima si-a plasat apoi urechea unei prostituate care i-a iesit in cale si s-a grabit spre casa, unde politia l-a gasit a doua zi. Cam aceasta ar fi noua versiune a bizarei si sangeroasei intamplari. Se stia clar ca Paul Gauguin a locuit impreuna cu Van Gogh in Arles, dar s-a presupus ca a parasit domiciliul acestuia cu ceva vreme inainte de nefericitul incident. Desii istoricii nu ofera nici o dovada solida care sa le sprijine afirmatiile, ei sustin ca varianta lor este cea mai logica interpretare si explica de ce ultimele cuvinte scrise ale olandezului adresate lui Gauguin au fost: "Daca taci, asa voi face si eu". Aceste vorbe se regasesc in corespondenta dintre Vincent si Theo, fratele sau, in care artistul nu vorbeste deschis despre patania lui pentru a nu incalca pactul facut cu al sau amic instrainat, ci mentioneaza, printre altele, ca Gauguin doreste sa-si recupereze din "Casa Galbena" din Arles masca si manusile de scrima, dar nu si floreta. Indicii marunte Dupa spusele lui Kaufmann, pictorul i-a scris lui Theo si ca "e bine ca Paul nu are o mitraliera sau orice alta arma de foc... Nimeni nu m-a vazut comitand aceasta fapta si asta imi permite sa pot inventa orice poveste pentru a ascunde cele cu adevarat intamplate". Un alt indiciu de care s-au legat istoricii in stabilirea acestui nou fir epic al intamplarii in cauza este una dintre schitele lui Van Gogh: aceasta reprezenta o ureche si cuvantul "ictus" - termen latinesc folosit in scrima pentru a defini o lovitura. Autorii sunt de parere ca neobisnuitul zig-zag trasat deasupra urechii reprezinta lovitura de sabie � la Zorro a lui Gauguin. Si, cu toate ca Van Gogh avea adeseori accese de furie, nebunia lui nu ajunsese la un grad indeajuns de ridicat incat sa ii justifice automutilarea. "A fost doar o propaganda menita sa-l absolve de vina pe adevaratul autor. Dar acest sangeros si neasteptat gest l-a marcat profund pe olandez. El nu si-a mai revenit niciodata: starea lui psihica s-a deteriorat constant, ajungand, intr-un final, la momentul in care si-a luat propria viata", a specificat Kaufmann.

Ana MUNTEANU