Octavian HOANDRA 

Recent, cativa asa-zisi analisti, mascati sub aceasta denumire pentru a-si "ajuta" sefii au fost decon�spi�rati de prestigiosul ziar "The New York Times". Erau analisti militari si "isi faceau treaba" sub aco�pe�rire, fara ca cineva sa-si poata inchipui ca "anali�zele"lor nu faceau altceva decat sa incerce sa adu�ca in opinia publica un fel de "carte blanche"a acti�u�nilor militare ale statului american si administratiei Bush. Desi ziaristul care a dat In vileag aceste manevre, David Barstow, a fost "decorat"cu premiul Pulitzer, si faptul a declansat un scandal imens in viata publica de peste ocean, el a fost tratat cu indiferenta de mass-media din tara noastra. Oarecum este si de inteles: orice asemanare cu situatia autohtona nu se (mai) poate face decat intr-o oarecare masura. Mai intai, e de observat ca o buna parte a celor care "analizau"pozitiv persoana si activitatea presedintelui, de la adapostul mult trambitatei independente, pe meterezele ziarelor si ale televiziunilor au ales (unii de rusinea clamarii osanalelor, altii din pur calcul matematic al stipendiei, in functie de job-ul primit) sa semneze cererea de inscriere sub steagul partidului portocaliu. Altii, mai putini, slava Domnului, au ramas pe metereze, continuand sa scrie si sa vorbeasca (oricum fara talent, ca orice lucru facut doar pentru a fi bifat) despre geniul de la Cotroceni. Nu cred ca am spus o noutate; fiecare presedinte, de la Ceausescu incoace, a avut propriii lingai. Dar ceea ce mi se pare mai important e faptul ca acesti domni, prin felul lipsit de imaginatie si de patos in care vorbesc despre presedintele Basescu, atunci cand acesta are nevoie, dar mai ales, din pacate, in momentele cand nu are, ii aduc acestuia mai mult deservicii, decat avantaje. Mai IntAi cA d-l BAsescu are o serie de atuuri imbatabile, pe care chiar daca slujbasii d-sale care se ocupa cu "formarea de opinii"ori nu le considera importante, ori, pur si simplu, nu le da prin cap sa le foloseasca in mesajele lor pu�blice; ele construiesc in cel mai extraordinar mod personalitatea celui care va fi, cu siguranta, candidatul cu cele mai mari sanse la alegerile prezidentiale care stau sa vina. Mai intai e vorba despre gestul extraordinar, de un curaj teribil, gest care nu poate fi trecut in istoria niciunui presedinte roman de pana acum, acela de a-l imputernici pe eminentul political-scientist Vladimir Tismaneanu cu ducerea la bun sfarsit a "Raportului Final", si de a con�dam�na, de la tribuna Parlamentului, comunismul. Degeaba vocifereaza tardiv si fals d-l Constantinescu sau oricine altcineva. Condamnarea publica a comunismului ramane a d-lui Traian Basescu. O alta realizare de marca a presedintelui este ca a fost singurul care si-a asumat, cu riscuri politice enorme, "eliberarea"dosarelor Securitatii si trimiterea lor spre CNSAS. Mai mult, desi toata lumea astepta acest act de la fostul presedinte Constantinescu, in timpul guvernarii Conventiei Democrate, a trebuit sa apara la conducerea Partidului Democrat dl. Traian Basescu, ca dreapta romaneasca (asa cum e ea!) sa se poata coagula si sa poata forma o contrapondere la PSD, un partid mare, de stanga. Astfel, putem avea acum doua partide cu ideologii diferite, care asigura competitia democratica si alternanta la guvernare. OricAte vor fi fost greSelile d-lui Basescu si oricate vor mai fi de acum incolo, nimeni nu-i poate lua acestuia meritul de a fi realizat, in maniera d-sale, care poate sa nu convina multora dintre noi, aceste acte politice care au schimbat fundamental viata Romaniei. Dar despre aceste lucruri, extrem de importante, nimeni, nici chiar analistii indragostiti de persoana prezidentiala, pare ca nu mai considera important sa se vorbeasca. Iar cei care incearca sa "salveze"imaginea d-lui presedinte folosindu-si talentul pentru a "explica"ici si colo gesturile de om traitor pe acest pamant, nefericite uneori, ale acestuia, uitand sa se raporteze la actele lui politice majore, nu-i fac d-lui Basescu decat un mare deserviciu. Caci un gest derizoriu nu poate avea decat o explicatie de acelasi calibru, oricat talent literar sau gazetaresc s-ar folosi in "traducerea"lui publica.