Gandirea tradiTionalA este izomorfa in privinta imaginatiei omenesti despre "nasterea" lumilor creaturale, doar terminologiile sunt diferite in formele lor lingvistice. De la metafizica vedantina a cosmogoniei (cea mai veche mostenire scrisa in acest sens) pana la cosmogonia descrisa de Jakob Boehme (cea mai recenta sinteza a viziunii traditionale despre divinitate si lumile create - secolul al XVII-lea), peste tot, in toate traditiile - aceeasi structura ternara si dinamic-contradictionala a Originii Primordiale. Dar primul care "vede" logica dinamica a contradictoriului din structura ternara originara este Jakob Boehme. Asta avea sa aduca in lume, in secolul urmator, gandirea triadica hegeliana. Insa esentialul sintezei boehmiene nu era structura originar-triadica. Esentialul era deducerea structurii septenare a lumilor manifestate din dinamica originarului triadic. Iar acest septenar nu mai era nici mistic, nici arbitrar, ci era viu si era logic. Nu am reuSit sa "vedem" acest misterios viu al logicului boehmian nici prin Hegel, nici prin exegetii sai din secolul XX, Alexandre Koyre si Pierre Deghaye. Am Inceput sa-l vedem numai dupa ce fizicianul roman Basarab Nicolescu si-a publicat cartea "Stiinta, sensul si evolutia. Eseu asupra lui Jakob Boehme", Paris, 1988, si Bucuresti, 1993 - singura exegeza in care avem, in clar, rationalitatea care duce de la structura ternara a non-manifestatului la structura septenara a manifestarii. Era o revolutie cognitiva si inceputul unei noi gnoze: stiinta moderna si traditia isi dadeau intalnire. Avem, acum, si o prima monografie asupra operei lui Basarab Nicolescu, un eseu al Emanuelei Ilie, publicat de editura Timpul, Iasi, 2008. Aflam, din informatiile cuprinse in acest volum, ca exegeza lui Basarab Nicolescu l-a tulburat si pe Papa Ioan Paul al II-lea, care, in 1992, l-a chemat la Vatican sa faca parte din comisia pontificala care a reconsiderat procesul lui Galileo Galilei. Din Franta laica mai fusese invitat la lucrarile acestei comisii doar matematicianul Rene Thon. Intre timp, Basarab Nicolescu s-a consacrat ca o somitate mondiala in chestiunea institutionalizarii dialogului dintre stiinta si traditie si a elaborat un program de cercetare asupra acestui dialog, al carui manifest teoretic l-a publicat sub titlul "Transdisciplinaritatea", Monaco, 1996 (in romaneste, in 1999, la Polirom, Iasi). La ora actualA, Basarab Nico�lescu intrupeaza, cu seninatate, o drama clasica: savantul care-si surclaseaza epoca cu un veac. Are si fani, dar are si dusmani. Mai ales in randurile Bisericii Ortodoxe Romane incep sa se auda tot mai influente voci care l-ar vrea cat mai departe de turma ortodocsilor romani. Nu vom avea, desigur, un proces ca acela care a condamnat ideile lui Galileo Galilei, dar nici prea departe nu suntem. In Romania de azi, Basarab Nicolescu face figura unui profet care deranjeaza. Nici mediile noastre universitare nu stiu sa-i recunoasca anvergura. Doar Universitatea din Cluj i-a oferit sansa de a avea studenti si doctoranzi in tara sa natala.

Ioan BUDUCA