Serban ORESCU 

Cei aproximativ 7000 de ceferisti, participanti la mitingul de protest din fata Ministerului Transporturilor, au desigur dreptate sa fie nemultumiti de salariile lor si, mai ales, de reducerile de personal anuntate... Ce-i de facut? Inainte de toate, trebuie amintit ca in majoritatea tarilor caile ferate sunt partial subventionate de stat. Rentabilitatea lor este un deziderat, inclus in conceptul unei bune guvernari, dar rationalitatea "ceferista" nu-i intemeiata pe rentabilitate. Sunt printre cei care isi amintesc buna functionare a cailor ferate romanesti, inainte de ultimul razboi, si de directorii lor, generali de atunci, de la Tabacovici la generalii Ionescu sau Orezeanu. In timpul razboiului, chiar in faza lui finala, cand tara era bombardata din vazduh, trenurile functionau ceas... Comparati si dumneavoastra (au facut-o ziarele in ultimii ani) de cat timp avea nevoie, in timpul ultimului razboi mondial, acceleratul Bucuresti-Constanta, cu situatia de azi, cand ii trebuie un timp aproape dublu, decat la inaugurarea podului de la Cernavoda! O adevarata rusine pentru guvernele respective... Si aceasta nu-i totul... Dupa instaurarea comunismului la noi in tara, printre putinele lucruri bune a fost initierea unei linii ferate noi, care sa scurteze substantial ruta Bucuresti-Sibiu. In acest scop s-a lucrat ani de zile la linia Curtea de Arges-Ramnicu Valcea. Am crezut ca intre timp lucrarea fusese terminata. As! De unde. Cand anul trecut m-am dus la casa de bilete, m-au luat la trei parale. Nu sunt bani, mi s-a spus apoi, de directia cailor ferate la Bucuresti. Si exemple de acest fel prolifereaza. Sa se face ca dintre toate ministerele, cel al Transporturilor are probabil reputatia cea mai proasta: intarzieri, supraaglomeratie, murdarie, neglijenta. In alte tari, se poate vorbi de inlocuirea progresiva a cailor ferate cu sosele. Din pacate, la capitolul sosele, in ciuda imprumuturilor cu destinatie speciala, situatia e si mai proasta.