Sorin ROSCA STANESCU 

Prabusirea lui Traian Basescu in sondaje este confirmata si reconfirmata. Din ce in ce mai frecvent, la cererea unor clienti diferiti, institutele fac cercetari de piata pentru a afla gradul de incredere pe care populatia il are fata de virtualii pretendenti la functia prezidentiala. Daca acest trend de accentuata cadere continua, Traian Basescu nu mai are sansa obtinerii unui nou mandat. Ba, mai mult, este posibil sa nu intre nici macar in turul doi. Ceea ce ar aduce prejudicii greu de imaginat Partidului Democrat-Liberal. In aceste conditii, este de presupus ca seful statului nu va sta cu mana in san. Si atunci, ce va face? Care este urmatoarea sa miscare? Intr-o analiza anterioara, avertizam ca nu ar fi bine sa ne amagim. Ca rezultatele cercetarilor de piata, in conditiile in care sunt corecte si nu asistam, cumva, la o conspiratie antiprezidentiala a institutelor de cercetare, nu echi�valeaza cu votul propriu-zis. In cam�panie, situatia se poate schimba. Traian Basescu, asa cum a dovedit-o de mai multe ori, ajuns in situatii limita, are capacitatea de a se mobiliza, oferindu-le romanilor o noua si neasteptata speranta. Speranta care acum lipseste. El poate, de asemenea, utili�zand un intreg sistem represiv si de dezinformare, sa le produca ad�versarilor sai politici uriase daune. In mod meritat ori in mod nemeritat. Oricum, adevarul de dupa alegeri nu mai poate schimba, sub nicio forma, lucrurile. Inainte de a incerca sa anticipam viitoarea miscare a lui Traian Basescu, este indispensabil sa aflam care este cauza reala a caderii sale in sondaje. Multi isi imagineaza ca acest efect este consecinta directa si implacabila a scandalurilor legate de averea familiei sale. Cred ca este gresit. Dezvaluirile care au fost furnizate opiniei publice in ultima vreme il pot depuncta pe Presedinte, ii pot aduce prejudicii de imagine dar acestea nu sunt, in niciun caz, atat de dramatice incat sa genereze rezultatul din sondaj. Daca ne uitam cu atentie la cercetarile de piata din acest an, vom descoperi un fapt surprinzator. Oamenii nu mai sunt preocupati, decat intr-o masura nesemni�fi�cativa, de coruptie si de marota luptei impotriva acesteia. Este consecinta, pe de o parte, a faptului ca, printr-o gresita, chiar dezastruoasa ges�tionare a luptei impotriva coruptiei si printr-o utilizare in exces a con�ceptului, sub regimul Basescu, populatia a ajuns sa nu mai acorde importanta acestei teme. Socotind-o pur si simplu neserioasa, de�magogica, subminata electoral. Al doilea motiv si cel mai important este, insa, criza. Preocu�parea, ingrijorarea cetateanului legata de propriile venituri. Si pe cale de consecinta, in atentia sa, importanta guvernarii, buna sau rea, creste exponential. Or, Guvernul Boc, care a facut, de la bun inceput, foarte multe greseli, devenind impopular aproape imediat dupa instalarea sa si ratacit, in plina criza globala, este confundat in constiin�ta publica cu Traian Basescu. Din simplul motiv ca acesta a decis sa foloseasca ipostaza de presedinte-jucator exact atunci cand nu trebuia. Orice tampenie guvernamentala se sparge in capul Presedintelui. Despre care cetateanul stie ca are si statut de eminenta cenusie a Guvernului. Culmea e ca in capul Presedintelui se sparg chiar si cele cateva masuri anti-criza, corecte dar impopulare, luate de Guvern. Asociat cu Guvernul intr-un moment de maxima ingrijorare a cetateanului, in raport cu conditia sa materiala, Traian Basescu se afla in cadere libera in materie de cre�dibilitate. Sfarsind, probabil, prin a pierde rapid prima pozitie in top. Daca nu sufera de orbul gainii, va incerca o solutie. Alta decat dosariada si tambalaul cu mascati, care nu i-au adus prea multe foloase. Ar putea fi utilizarea iresponsabila si brutal populista a banilor imprumutati de la FMI si Banca Europeana. Ceea ce i-ar putea aduce cresteri electorale, el ramanand in continuare asociat cu Guvernul. Dar ar crea niste cos�turi exorbitante ulterior campaniei prezidentiale. Cand, pentru a-si salva imaginea, Basescu s-ar disocia de Guvern. Si ar mai fi si solutia abandonarii campaniei, dar in schimbul unei pozitii de premier.