Deunazi m-am lasat si eu sedu�sa de o emisiune TV a carei reteta de import face mare audienta si pe la noi - "Frumusete pe muchie de cutit". Motivele care le-au indemnat pe protagoniste sa-si trimita povestile personale, devenite publice odata selectionate, devin perfect scuzabile daca ne gandim la mirajul metamorfozei la care viseaza orice femeie care nu si-o poate permite. Dar nu bucuria ca visul le-a devenit realitate a emotionat cel mai tare, ci reactia barbatilor de langa care plecasera in urma cu sase sptamani cenusarese si acum, se intorsesera, atinse de bagheta magica, regine. Fiindca frumusetea femeilor, redobandita sau nou creata, le-a starnit pe langa uimire si panica ancestrala. NecAjitele, anostele, imperfectele de la natura sau ani, stateau acum in fata lor stralucitoare, statuare, intimidante, aproape straine. Atunci s-a vazut in privirile barbatilor lor simpli ca primul gand care le-a ful�gerat deopotriva sufletul si mintea a fost acela ca le-ar putea pierde. Si cu greu au reusit sa ingaime cateva vorbe si sa le stranga in bra�te, putin stingheri si mult ingrijorati. ESTE in aceste intamplari o morala pe care o putem sau nu accepta. In fiecare femeie exista o Miss Univers pentru un anume barbat, in fiecare sta ascuns un potential de frumusete interioara sau exterioara care asteapta sa fie revelat. Noi suntem etern visatoarele la schimbari care sa ne aduca ravnite recunoasteri si locuri intai. Pentru ca marile noastre slabiciuni raman nevoia de a arata bine si dependenta de confirmarile masculine. Un sondaj la care s-ar raspunde cu onestitate n-ar face decat sa confirme ca absolut toate am gasi suficiente motive sa devenim eroinele unei astfel de experiente cu conditia sa nu fie publica. Iar femeile care nu cred, pana la cele scumpe transformari cu bisturiul, in efectul magic al vesmintelor si al podoabelor care le pot insufleti si desavarsi frumusetea, le pot inaripa increderea in sine, le pot pune in valoare feminitatea latenta si pot crea, imblanzind imperfectiuni ale trupului, nevinovate iluzii, sa spuna de ce se gatesc cu ce au mai de pret cand merg la o intalnire de iubire, ori sa raspunda de ce printul din poveste n-a recunoscut dragostea in haine ponosite si a mai avut nevoie de proba condurului. Vedeti? Tocmai de aceea sa nu va incredeti in ipocritele lor vorbe adormitoare de vigilenta cum ca va iubesc oricum ati arata. Si daca va acuza de mai putin curate intentii nu uitati ca e vorba doar de prostul obicei al hotilor de a striga tot ei "Hotii!". "Speriati-i" asadar ca v-ar putea pierde cum va pricepeti mai bine si mai des, doamnelor, pentru ca cine vede in materiale si croieli fabuloase, in pieptanaturi si machiaje indraznete, in tocuri cui si ciorapi mai fini decat pielea, inamicii linistii proprii sau germenii infidelitatii este ori nesigur pe el, ori nesigur de el. Dixit! Un gAnd bun si pe curand.

Mihaela CARLAN, mihaela.carlan@ziua.ro