Cu acest mister de psihologie infantila ("Dar cum ar scrie..."), Ni�colae Breban incearca prima pagina dintr-o traditie inca inexistenta. Iese, astfel, in lume, o nuvela fara precedent literar, "Orfeu in infern", aflata in volumul cu acelasi titlu, Polirom, 2008. Ce nu este, nu vrea sa fie si nu trebuia sa fie un astfel de text? Nu este o reconstructie dinspre mentalul adult a ceea ce va fi fost mentalul infantil. Asta s-a mai facut. Ce este, atunci? Este un raspuns la intrebarea fireasca "Cum e lumea unui copil la apogeul copilariei sa�le?". Raspunsul lui Nicolae Breban este miezul unei intuitii-capodopera. Lumea aceea nu este imaginara, ci imaginala. Copilul acela nu vede lumea nici cu sufletul psihic, nici cu sufletul pneumatic, ci cu acel ceva pe care grecii l-au numit nous, iar o evanghelie apocrifa (aceea a Mariei Magdalena) il descrie ca fiind un organ de perceptie aflat in psyche si pneuma, si anume acel organ de perceptie cu care l-am putea vedea pe Cel Inviat daca am sti sa perfectionam (sa nu pierdem) intuitia imaginalului. RAmAnea, insa, pentru autorul realist care este Nicolae Breban o problema majora: cum ar putea sa reprezinte o gandire imaginala in fata intuitiilor noastre, saturate de imaginar? Solutia era una singura: ambiguitatea. Astfel ca nuvela sa trebuia sa paseasca simultan in doua lumi, si aici, si dincolo. Ii reuseste acest tur de forta in mod magistral si aceasta reusita este a doua capodopera a nuvelei. Copilul din "Orfeu in infern" isi traieste in mod natural perceptiile de natura mistica, iar noi, cititorul (dimpreuna cu autorul adult Nicolae Breban), i le decodificam in registrul realist. Copilul traieste o experienta a intalnirii fizice cu Tatal, iar noi, spirite ale imaginarului, traducem acest eveniment ca pe o intalnire cu un nebun urias si exotic. Expresiile ii apartin chiar lui Nicolae Breban, ca o buna dovada ca autorul este total constient de noutatea radicala a paginilor sale. AceastA conStienTA este intarita de marturiile repetate ale lui Nicolae Breban, in ultimii ani, potrivit carora urmareste sa scrie o proza realista despre sfintenie. Nu mai incercase asa ceva decat un anume Dostoievski, acela din "Printul Miskin".

Ioan BUDUCA